O nouă zi. Una în care ştii că te poţi scula dimineaţa să iei o gură de aer, nu una în care te scoli să vezi cât de rea este lumea. Azi am fost la spital , pe la vreo 3 spitale. Agitaţie multă, fiecare vorbea în legea lui, fiecare îşi cerea dreptul de a comenta. Am putut vedea cu ochii mei ce înseamnă să fii om care suferi, om cu dureri, cu lacrimi în ochii. Să vezi că nimănui nu-i pasă şi că eşti tratat ca pe un gunoi.. te doare.. îţi sfâşie inima.
Am putut vedea doctori ce nu puteau da în schimb ceaşca de cafea cu ajutorul unui grav bolnav muribund.
Oameni, doctori ce-ţi închideau uşa cabinetului în faţă, fără milă, sau cu ignoranţa lăsându-te să mori. Doctori ce te trimiteau de la fişier la un cabinet, de la unul la celălalt şi tot aşa. Aşa se procedează în România?! E ceva trist.Foarte trist.
Am putut vedea oameni cu lacrimi în ochii, cu sufletul sfâşiat de durere, plângându-şi necazul la vecinul de pe banca alăturată.
Ce mi-a mai înviorat ziua a fost doctorul care m-a operat pe mine la ochi:).. A fost primul care ma văzut intrând pe uşă spitalului şi tot el a fost primul care mi-a zâmbit. M-a învăţat să fiu tare când intru pe uşa unui spital, să nu las lacrimile să-mi spele faţa, să nu las ca durerea unor oameni să mă afecteze şi pe mine. Te apreciez bunule Doctor.!
Tot azi am putut realiza că în România dacă nu dai bani în stânga şi în dreaptă nu ai ce căuta la un control.
Dragii mei doctori, roata se întoarce şi nu cred că vă veţi dori un sfârşit de viaţă în care persoanele care au fost chinuite de dumneavoastră să vă chinuie şi pe dumneavoastră la fel.
Chiar dacă te crezi superior în societate bunul simţ şi dreptatea îşi au loc şi peste cei nobili şi peste cei fără o haină pe ei sau fără o bucată de pâine.
Respectul se câştigă. Vrei respect, acordă respect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu