Urgent...

Urgent...

Este deja, un ritm de viaţă... O modalitate de a-ţi trăi viaţa.

Urgent...

E un cuvânt cu care trăim zi de zi pe parcursul vieţii noastre agitate şi căruia i-am pierdut deja tot sensul de “grabă” şi “prioritate”.

Urgent...

E modul cel mai rău de a trăi pe pământ, pentru că în ziua în care plecăm lăsăm neterminate lucrurile care într-adevăr erau urgenţe.

Urgent...

Este să faci o pauză în viaţa ta agitată şi, pentru un moment, să te vezi şi să te întrebi: ce importanţă are tot ceea ce fac?

Urgent...

E să te opreşti şi să vezi... cât de mare eşti!

Urgent...

E că atunci când te plimbi pe stradă să-ţi ridici privirea, să-ţi întorci capul şi să priveşti în jurul tău; observă cerul, copacii, păsările... oamenii!.

Urgent...

Este să fim mai umani... mai fraţi!

Urgent...

Este să ştim să preţuim timpul pe care ni-l cere un copil.

Urgent...

Este că într-o dimineaţă să te trezeşti devreme şi să priveşti răsăritul, să-i simţi căldura şi să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru un cadou atât de mare.

Urgent...

Este să te simţi viu cu trup şi suflet!... Să-ţi vezi braţele, picioarele, corpul, inteligenta şi să vibrezi cu adevărat cu viaţa!

Urgent...

Este să faci pauză un moment în timp ce munceşti, să ieşi afară, să respiri profund şi să simţi cum aerul îţi umple plămânii şi... Să realizezi că eşti viu!.

Urgent...

Este să le spui oamenilor din jurul tău că îi iubeşti, cât îi iubeşti astăzi, şi să nu aştepţi ziua de mâine ca să faci asta.

Urgent...

Este să nu laşi că viaţa să-ţi treacă într-o clipă şi că, atunci când priveşti în urmă, să nu fii deja un bătrân care nu mai poate da timpul înapoi...

Schimbă direcţia!

Uneori unii oameni îşi doresc să găsească unele motive în care să creadă. Îşi caută scopuri, adevărate valori, îşi caută... Îşi caută un mic amănunt numai ca să te judece, să te înţepe, să te facă să te simţi prost.

Încearcă să te facă să suferi, să-ţi plângi viaţa în pumni, să regreţi că trăieşti pe un pământ atât de sterp.

Încearcă să-ţi schimbi direcţia, atitudinea şi felul de a judeca. Ştii că în felul cum judeci tu, aşa vei fi şi tu judecat. O să-ţi placă aşa?! Mie una nu.

Nu trăi o judecată ca-n filme. Filmele îşi au rostul lor, viaţa ta, rostul ei. Te complaci să spui că vrei să trăieşti o viaţă într-un film?! să nu poţi scăpa de hoţi, duşmani, oameni egoişti ce te pândesc la fiecare colţ, ce te jefuiesc de sentimente şi ajungi un egocentric. Ştiu toate filmele au un final fericit, dar dacă ţie îţi place să trăieşti o viaţă fugind pe străzi, ascunzându-te de oameni, mâncând cei mai rău, dându-le o viaţă josnică celor de lângă tine, şobolanii şi şoarecii să fie jucăriile fiicei tale, să trăieşti într-un canal iar mai apoi să ai un final fericit, e josnic, e mizerabil. Eu una nu vreau aşa ceva.

Nu condamna oameni la moarte, nu-i supune trădării pentru că te crezi un "eu" mai special.
Ni se contopesc rănile cu durerile, lacrimile cu praful de pe faţa noastră, amintirile cu dorul şi toate vor fi învelite de aburii tristeţii.
Vei trăi într-o lume rătăcit. Vei tânji după braţe calde, după cuvinte spuse cu dor, vei vrea să ai un cămin, o familie, un viitor. Nu vei mai avea nici cuvintele potrivite puse pe buze. Nu vei fi un ajutor potrivit pentru cineva.

Dacă cineva îţi cere ajutorul şi răspunde pe un ton aspru "lasă-mă". Ce-ai să rezolvi?! Nimic. Nu vei mai înţelege sonoritatea tăcerilor, rândurile scrise de tine pe filele inimii nu vor rămâne decât decât nişte rămăşiţe ale unei povești care s-a încheiat dureros şi care ţi-a lăsat atât de multe întrebări şi atât de puţine răspunsuri.
Nu adăuga reproşuri celor care te iubesc. Ei probabil că te iubesc cu toată dragostea.
Închide sertarul durerilor, pune punct în fata neadevărurilor, a ezitărilor şi a tăcerilor.
Aşa că de azi te complaci să spui: "îmbrăţişez cu drag cuvintele frumoase şi tentanta invitaţie şi vă răspund cu un zâmbet cald şi un gând de "bine ai venit".

Azi du-te şi căieşte-te, plângi pentru toate promisiunile ce nu le-ai făcut, pentru toată durerea ce-ai provocat-o în sufletul oamenilor, pentru fiecare moment de îndoială, pentru nesiguranţă, pentru indecizie, pentru toate momentele în care ai fost dezamăgit, pentru tot ce ţi s-a putut întâmpla.

Vreau ca începând de azi să poţi spune: "vreau să-ţi spun un gând, vreau să cred că pot, vreau să stau înăuntrul sufletului tău şi vreau să nu te mai judec. Pentru că pot, pot asta. Ştiu".