luni, 7 noiembrie 2011

Dar cum, te intreb, in ce fel ?Razbunandu-te ?

Era o seara friguroasa de noiembrie; zvacniri sperioase de pasari singuratice infiorau zarea, iar vantul izbea cu putere crengile dezgolite de viata a copacilor.

Oamenii grabiti traversau straduta laturalnica in lung si in lat,iar in urma lor nu ramanea decat sunetul surd al noroaielor lipicioase care se desprindeau de pe bocancii greoi.Nimeni nu dadea atentie fapturii plapande rezemate de marginea usii de la casa din coltul strazii.Tacuta,preocupata de iluziile copilaresti,parea la fel de neinsemnata ca orice alta insecta.Pentru multi trecatori, nu era decat un biet parazit care respira fara nici un drept, acelasi aer cu ei, care nu cunostea nimic altceva decat existenta mizeriei, a saraciei si a nefericirii.

Fetita parea o figura stearsa de pe un tablou impovarat de colbul vremurilor, o faramitare de imagini stinse si triste.Avea cateva zdrente pe care si le strangea pe langa trupul firav, un par inchis, des si nepieptanat, care'i cadea pe spate.Trasaturile fetei erau neregulate si fiecare incordare a muschilor fetei te facea sa simti mila si compasiune fata de zbuciumul sufletesc al copilei.Ochii ii erau frumosi, umbriti de gene prelungi, dar atat de mari in contrast cu fata ei slaba, incat armonia chipului ei lasa de dorit.

Nimeni nu o iubea si parea ca nici ea nu are pe cine sa iubeasca.Iubirea, acest sentiment unic, era strain de inima ei, pentru ca niciodata nu-l cunoscuse.Desi avea putini anisori, chipul ei era intunecat de durere si nefericire.

Inchipuieste-ti ca cineva ti-ar fi dat sa cladesti cu mana ta destinul omenesc spre fericirea tuturor, ca lumea sa se poata bucura in sfarsit de liniste si pace, dar ca, pentru a ridica aceasta constructie ,trebuie neaparat, e absolut necesar sa ucizi in chinuri o singura faptura plapanda, bunaoara pe copilasul acesta, sa pui la temelia constructiei lacrimile lui nerazbunate.Spune, ai accepta in aceste cuvinte sa fii tu insuti arhitectul ?Marturiseste cinstit!

Ce inseamna in definitiv sa fii cinstit ?

Ne cutremuram de groaza sau ne prefacem numai inspaimantati, cand in realitate starea aceasta de lucruri constituie pentru noi un spectacol pe care-l savuram din plin, ca niste amatori de senzatii tari si extravagante, menite sa scuture cinica noastra indolenta, sau, daca nu,ca niste copii infricosati, incercam sa alungam cu mana cumplitele vedenii ce ne sugruma,ori ne varam capul sub perna,sperand ca se vor risipi singure,ca dupa aceea,furati de placerile noastre,sa nu ne mai gandim deloc la ele.Odata si odata,insa,trebuie sa deschidem cu atentie cuvenita societatea in care traim,sa cautam sa ne dam seama cat mai lamurit de problemele noastra,sau cel putin sa ne straduim sa le intelegem.

Ceea ce ar trebui sa ne puna pe ganduri,la drept vorbind,este tocmai faptul ca asemenea crime fioroase au incetat sa ni se mai para chiar atat de ingrozitoare.Asta ar trebui sa ne inspaimante cu primul rand,crima savarsita de cutare sau cutare individ,care este totusi un fenomen izolat !

Presa noastra, ale carei inceputuri sunt inca timide, a si adus unele servicii societatii,caci numai datorita ei am ajuns sa cunoastem in toata amploarea lor.

Ziarele ni le infatiseaza cu regularitate, asa incat cum toata lumea e pusa la curent cu lucrurile acestea, chiar daca nu frecventeaza salile tribunalelor,ale caror sedinte au devenit publice.Si ce ne mai este dat sa citim zi de zi in paginile lor?Tot felul de monstruozitati,ce fac sa ti se incranceneze carnea si fata de care asasinatul judecat va ramane in umbra.Si mai important este insa faptul ca marele numar de procese penale inregistrate la noi in tara, constituind, ca sa zic asa, un fenomen national,a ajuns sa fie motiv de ingrijorare generala,o adevarata calamitate,ce ameninta sa ne loveasca,si care este foarte greu de luptat.

Ce inseamna sa fii cinstit?! Nu cumva varsarea de sange este si ea o prejudecata ?!

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...