E o zi monotonă, o zi cu soare sau o zi cu nori. Ai ajuns să te crezi un erou, să dictezi soarelui spre cine să se îndrepte, să conduci lumea prin slăbiciunea ta. Ai ajuns să te crezi un om care-şi priveşte propria emisiune, tot tu ai ajuns să faci târguri, să-ţi vinzi sufletul pe la fiecare tarabă din piaţă şi pe la fiecare joc de noroc.
Munceşti o zi cu trudă, uneori ţi se pare că-i o zi plictisitoare, ajungi să faci câţiva paşi să ridici abia şi abia o carte de jos în 5 minute. Ai ajuns flămând după tot ceea ce se numeşte "nou". Îţi pierzi timpul cu reviste la birou, sau colindând prin magazine aşa la nimereală. A început să te obsedeze moda, să fii la fel ca celălalt, nu te mai deranjează dacă cineva se ia după tine cu ceva, ai uitat ce înseamnă să fii unic. Ai uitat că poţi râde şi că poţi avea dreptul la joacă. Ai ajuns un bun afacerist, un trădător de cuvinte acre, ai ajuns săi tragi în jos şi pe ceilalţi de lângă tine, să devină nişte muritori.
Ai ajuns să faci dintr-o zi deosebită, una cu despărţiri, cu minciună şi cu glume.La fel ca cea de azi şi cea apusă ieri. Ai ajuns să faci din muzica rock o târguială, o valută, cu ea îţi cumperi liniştea sufletească, îţi cumperi câteva momente de monotonie.Ai ajuns să-ţi faci iluzii. Aştepţi în fiecare dimineaţă ziarul şi de pe el să citeşti:"Sunt cine sunt eu".Ai ajuns să transformi pământul într-o prăpastie grea de cuvinte, îţi plângi durerile, dorinţele şi începi a striga cu gura până la urechi:"ia-mi această durere!".
Ai ajuns să ascunzi în buzunarul hainei colţul ăla de zâmbet, faci economii dar nu reuşeşti, eşti risipitor.
Fă azi dintr-o zi monotonă, una în care şi cel mai nesemnificativ să însemne ceva pentru tine şi pentru cei de lângă tine. Fă asta pentru a te putea odihni fără remuşcări la noapte în pat atunci când pui capul să te culci.