De fiecare dată când se întâmplă câte ceva, îmi pun adesea întrebarea " de ce fac oamenii lucruri de neînţeles"? De ce oamenii greşesc?! De ce o fac tocmai intenţionat?! De ce?! Ca să rănească, să fie uneori ironic, să-ţi dea tot timpul palme, să te facă să te simţi un nimic?! De ce, dacă ajung în stadiul în care conştientizează că greşesc, continua să o facă înşelându-ţi aşteptările?
Adică, bun, greşeşti o dată dar de ce insişti să o faci în continuare, de ce să persişti în greşeală?
De ce nu îţi asumi fapta sau faptele greşite şi încerci să îndrepţi lucrurile sau, dacă nu vrei să le îndrepţi, măcar să te opreşti din a răni în continuare?
Ştii de ce fac unii aşa? Pentru că de cele mai multe ori greşeală nu îi afectează pe cei care o fac, pentru că de multe ori greşelile le satisfac ego-ul, pentru că se simt mândri de reuşita lor "bună", pentru că nici eu nu ştiu uneori de ce o fac.
De multe ori când un om greşeşte, a doua oară ne ferim de el, nu analizăm greşeală, nu căutăm să vedem dacă a fost făcută intenţionat sau fără a-şi da acea persoană seama. Cred că oamenii scad cu adevărat în ochii noştri nu în momentul în care observăm că ne-au greşit ci în momentul în care ei văd că noi suferim din cauza greşelii lor însă continuă să meargă pe aceeaşi linie a suferinţei refuzând să se oprească.
Cred că atunci când cineva greşeşte intenţionat ţie ţi se dărâmă toate crezurile tale interioare şi în locul lor rămân doar nişte ruine peste care domneşte suferinţă...
Deşi am căutat foarte mult răspunsul la întrebările de mai sus, pot spune că nu la toate am găsit un răspuns care să mă mulţumească în totalitate. Dar, ştiu cu certitudine un lucru, un om care ţi-a greşit intenţionat, într-o zi îşi va da seama că pe lângă ce-a făcut şi-a pierdut o persoană de încredere, un prieten, va realiza că s-a ascuns tot timpul în spatele unor lucruri, unor oameni ce l-au condus şi că a refuzat să dea explicaţiile cerute la timpul potrivit.
Într-o zi va fi imposibil să se întoarcă şi să retracteze tot ce a spus sau a făcut fără să strice un anumit echilibru, o armonie sau chiar o ultimă fărâmă de respect.
