Suntem dărâmaţi zilnic de lacrimi, sufletul ne plânge şi vrem să o luăm de la capăt. Ne agăţăm de câte o vorbă bună spusă de cineva. Analizăm situaţiile zilnic, ne facem rânduială în sufletul nostru şi ne dictăm ceea ce trebuie să facem. NU! Nu e aşa. Fă tot ceea ce-ţi spune inima. Niciodată nu vei greşi. Ne-am obişnuit să ne târâm unul după altul, ne spunem fiecare:" Sunt aici lângă tine." Dar, oare câţi sunt cu adevărat lângă tine?! Ne este zilnic fata spălată de lacrimile amare, vântul, rafalele ,(cuvintele) celor din jur îl împrăştie peste toată faţa noastră. Ochii ne sunt roşii de atâta plâns. Ne contopim cu fiecare vorbă. Am uitat să mai facem gesturi frumoase, am uitat că prin noi oamenii se ridică, am uitat să ne luăm numele de "învingător". Nu mai avem orizonturi, nu mai avem oportunităţi, trăim în societatea în care totul a devenit maşinal. Trăim generaţia "facebook", avem mii şi mii de prieteni dar câţi dintre ei îţi sunt prieteni adevăraţi de acolo?! E momentul să-i ajutăm pe ceilalţi, e momentul în care să ne apucăm să îmbrăţişăm cu sufletul, e momentul să sărutăm cu sufletul. E momentul să facem totul cu sufletul. Fii ajutorul potrivit al celor care sunt dărâmaţi, ajută-i pe cei ce sunt în necaz. Înfruntă necazurile, înfrunta greutăţile, înfruntă-ţi duşmanii ce te pândesc la colţul străzii, fii un curajos.
Fii un învingător.
