Am ajuns şi în Ajun de Anul Nou. Pentru noi a fost un an foarte plin şi destul de greu. M-am confruntat cu probleme, boli, durere, uneori disperare, dar am avut şi foarte multe împliniri şi bucurii. Mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns în ziua de azi sănătoşi, Domnul ştie ce vă mai fi şi-n anul acesta care vine, să ne rugăm să ne fie toate spre mântuire şi viaţa veşnică. Să începem Anul Nou cu gândul la Dumnezeu. Vreau să vă spun că începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta, cel mai mare lucru este să ne înnoim viaţa, să luăm aminte cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte de cine ştie când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi.
Să începem Anul Nou cu inima curată şi cu credinţa în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă cu beţii, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri, pentru că dacă începi bine în ziua întâi, aşa o să-ţi meargă tot anul. Deci să ne gândim că trecând un an de zile, foarte mult trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu. Că nu am făcut toate lucrurile bune şi să-i mulţumim că ne-a ajutat cu milă şi încrederea Lui să trecem iarăşi peste 365 de zile.
Va veni moartea peste fiecare.
Unde sunt împărăţiile?!
Unde sunt faraonii Egiptului?!
Unde sunt sultanii turcilor?!
Unde sunt craii Germaniei?!
Unde sunt împăraţii de care se cutremură Lumea?!
Unde sunt cetăţile?!
Unde sunt oraşele şi unde sunt Cartagina şi acele oraşe vechi care s-au dărâmat de cutremur?!
Unde sunt cetăţile lumii?!
Unde sunt puternicii?!
Unde sunt cei învăţaţi, filozofii?!
Unde sunt cei care au purtat sceptrul şi ale căror capete străluceau ca Soarele?!
Unde sunt?!
Praf, Pământ, Pulbere s-au făcut. Vom cere ca să maitraim un minut şi n-o să ne mai dea Dumnezeu pentru că trecem prin viaţa aceasta de parcă am fi nemuritori. Nimic nu rămâne veşnic pe acest pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremură lumea de azi şi până ieri?! Du-te şi întreabă-i acolo.
Anul Nou ne întâmpină zâmbindu-ne la fiecare. Ne aduc cu el atâtea surprizele şi atâtea semne de întrebare. Ne aduce cu el fericire, iubire, dragoste, ne aduce la fiecare tot ce ne dorim.
S-a rupt un fir de legătură. S-a rupt firul de legătură cu 2011, s-a rupt firul cu trecutul, ne v-om întâlni cu prezentul, chiar şi cu viitorul.
O pagină cu scris mărunt s-a dat sfioasă la o parte iar alta, alta aşteaptă acum în noua carte. În noul an, în 2012.
O lumânare s-a topit în umbrele care coboară încet iar alta nouă lasă să cadă primul strop de ceară.
Ni se usucă durerile, ni se reamintesc fericirile, bucuriile, ni se descâlcesc poveştile de viaţă, poveştile de dragoste.
O poartă se deschide încet şi drumul se desface în două cărări.La capăt drumul vechi stă închis şi începe o nouă potecă. O potecă cu noi experienţe, noi proiecte, noi activităţi, noi bucurii.
O jertfă fumegândă pe altar. Vântul încearcă să o doboare. Încearcă să ne dărâme ceea ce-am clădit cu atâta dragoste, cu smerenie, cu înţelepciune.
Un porumbel poştaş în drum, ne-a luat azi ultima scrisoare, scrisoarea unde în decursul anului 2011 noi ne-am scris supărările, tristeţile, amărăciunile, sentimentele de bucurie, poveştile de dragoste. Iată că vine în grabă altul. Unul mai zglobiu cu argint curat pe aripioare. El ni le duce la destinatar, ni le duce în viitor. Se înclină în pragul anilor.
Păşim timid cu dor atins, nu de noroc şi nici de bine.
La mulţi ani 2012!!!
Să începem Anul Nou cu inima curată şi cu credinţa în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă cu beţii, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri, pentru că dacă începi bine în ziua întâi, aşa o să-ţi meargă tot anul. Deci să ne gândim că trecând un an de zile, foarte mult trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu. Că nu am făcut toate lucrurile bune şi să-i mulţumim că ne-a ajutat cu milă şi încrederea Lui să trecem iarăşi peste 365 de zile.
Va veni moartea peste fiecare.
Unde sunt împărăţiile?!
Unde sunt faraonii Egiptului?!
Unde sunt sultanii turcilor?!
Unde sunt craii Germaniei?!
Unde sunt împăraţii de care se cutremură Lumea?!
Unde sunt cetăţile?!
Unde sunt oraşele şi unde sunt Cartagina şi acele oraşe vechi care s-au dărâmat de cutremur?!
Unde sunt cetăţile lumii?!
Unde sunt puternicii?!
Unde sunt cei învăţaţi, filozofii?!
Unde sunt cei care au purtat sceptrul şi ale căror capete străluceau ca Soarele?!
Unde sunt?!
Praf, Pământ, Pulbere s-au făcut. Vom cere ca să maitraim un minut şi n-o să ne mai dea Dumnezeu pentru că trecem prin viaţa aceasta de parcă am fi nemuritori. Nimic nu rămâne veşnic pe acest pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremură lumea de azi şi până ieri?! Du-te şi întreabă-i acolo.
Anul Nou ne întâmpină zâmbindu-ne la fiecare. Ne aduc cu el atâtea surprizele şi atâtea semne de întrebare. Ne aduce cu el fericire, iubire, dragoste, ne aduce la fiecare tot ce ne dorim.
S-a rupt un fir de legătură. S-a rupt firul de legătură cu 2011, s-a rupt firul cu trecutul, ne v-om întâlni cu prezentul, chiar şi cu viitorul.
O pagină cu scris mărunt s-a dat sfioasă la o parte iar alta, alta aşteaptă acum în noua carte. În noul an, în 2012.
O lumânare s-a topit în umbrele care coboară încet iar alta nouă lasă să cadă primul strop de ceară.
Ni se usucă durerile, ni se reamintesc fericirile, bucuriile, ni se descâlcesc poveştile de viaţă, poveştile de dragoste.
O poartă se deschide încet şi drumul se desface în două cărări.La capăt drumul vechi stă închis şi începe o nouă potecă. O potecă cu noi experienţe, noi proiecte, noi activităţi, noi bucurii.
O jertfă fumegândă pe altar. Vântul încearcă să o doboare. Încearcă să ne dărâme ceea ce-am clădit cu atâta dragoste, cu smerenie, cu înţelepciune.
Un porumbel poştaş în drum, ne-a luat azi ultima scrisoare, scrisoarea unde în decursul anului 2011 noi ne-am scris supărările, tristeţile, amărăciunile, sentimentele de bucurie, poveştile de dragoste. Iată că vine în grabă altul. Unul mai zglobiu cu argint curat pe aripioare. El ni le duce la destinatar, ni le duce în viitor. Se înclină în pragul anilor.
Păşim timid cu dor atins, nu de noroc şi nici de bine.
La mulţi ani 2012!!!
