joi, 17 noiembrie 2011

Luptă în luptă cu leucemia.

Pentru mama ei, Alexandra era singura comoară de pe lume. Ea a fost bucuroasă când şi-a văzut copilă luptându-se să facă primii paşi, când a auzit-o spunând primele cuvinte inteligibile şi când i-a auzit râsul gângăvit. A putut gusta această bucurie o perioadă mică de timp... acum asta o doare adânc.

Alexandra este elevă în clasa I la şcoală cu clasele I-VIII -Alexandru Ioan Cuza din Dorohoi. Suferă de leucemie. Ştim cu toţii unde poate duce leucemia.: (

Avem copii, fraţi, părinţi si bunici. Cum te-ai simţi tu scumpă mamă dacă fiica ta ar suferi de această boală. Poate fiica ta îşi doreşte o păpuşă bărbie, o trusă de machiaj, dar Alexandra nu-şi doreşte asta. Singura dorinţă a ei este să aibă sănătate. Ea nu-şi doreşte o casă de lux plină de păpuşi bărbie, cea mai frumoasă rochie sau cel mai frumos telefon.

Mama Alexandrei a învăţat să încheie câte un contract în fiecare zi cu orice persoană pe care o aude vorbind în spatele ei la supermarket, cu orice persoană pe care o vede la spital şi o întreabă de starea Alexandrei. Acum este obişnuită. Nici nu ştii tu, drag părinte câte lacrimi varsa Alexandra împreună cu ai ei părinţi, câte nopţi nedormite au din cauza gândurilor pentru că nu au banii suficienţi pentru a-şi ajuta fiica de la moatre.

Scumpă doamnă, mama Alexandrei nu-şi face griji că are foarte multe riduri pe faţă, nu se enervează când o rochie nu-i stă bine pe ea, ea strânge fiecare bănuţ pentru Alexandra. Este în stare să-şi dea şi sufletul numai când se gândeşte că Alexandra va putea învinge boală, va putea avea un viitor în faţă, poate o familie şi poate nişte prunci. Ea ştie cum e să primeşti de la viaţa o lecţie usturătoare. Suferinţă familiei a atins cote maxime.

Zilele trec, mama Alexandrei priveşte ochii înlăcrimaţi ai copilei. Aşteaptă ca o speranţă să i se ivească şi pe strada lor.

Îşi doreşte ca Alexandra să ajungă mare, să-şi facă un ţel în viaţă, şi să vină ziua în care Alexandra îi va da vestea ce-o va bucura nespus de mult:"Mami, te voi face bunică."

Am învăţat să fiu o eroină.

Am învăţat că viaţa îţi dă nişte lecţii uneori greu de învăţat, alteori greu de suportat.

Am învăţat să las să înflorească pe fata mea acel zâmbet de care are nevoie o persoană tristă.

Am învăţat să-mi aleg bine persoanele care trebuiesc preţuite, să le întind un braţ pentru a se sprijini, o mână de care să se prindă şi o persoană cu care să se înţeleagă.

Am învăţat că dacă cineva îmi spune că mă preţuieşte să nu-l cred. Voi ajunge să văd cum m-a minţit. Am învăţat să nu urăsc, iar asta m-a ajutat la maturitatea mea.

Am învăţat să-mi ţin în mine toate necazurile, la ce folos dacă le-aş împărtăşi cu ceilalţi?

Am învăţat să fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, ceea ce îmi dictează inima să fac. Aşa am ajuns să înţeleg ce este simplitatea.

Am învăţat să respect, deşi o făceam întotdeauna, dar acum o fac cu şi mai mare dragoste.

Am învăţat că trebuie să le arăt oamenilor indiferent de-mi sunt prieteni sau duşmani ce înseamnă să fii unic, ce înseamnă să fii modest şi ce înseamnă să ajungi un om de valoare.

Am învăţat să fac lumea mai bună, să îndrept lucrurile care ar trebui să fie îndreptate.

Am învăţat să le spun oamenilor că este important ca părerea lor să fie spusă la momentul potrivit iar zâmbetul să fie dăruit zilnic.

Am învăţat să le spun oamenilor, prietenilor şi duşmanilor:"Fugi, scumpul meu, de durere!".

Am învăţat să trăiesc şi să risc imposibilul, să găsesc o nouă istorie, nu una în care oamenii să îşi pipăie necontenit pulsul. Una în care să se scrie că nefericirea nu are loc în acest univers.

Am învăţat să nu mă cutremur de groază sau să mă prefac înspăimântată, trebuie să am o stare în care să constitui un spectacol care să poate fi savurat din plin. Să nu alung cu mâna vedeniile cumplite şi să nu ţip alarmată că n-am învăţat şi nu pot învăţa.

Am învăţat să fiu o eroină.

Am învăţat să spun oamenilor:"Nu gesticula cu mâna ceea ce nu poţi, hai să trecem la fapte."

Am învăţat să nu trăiesc în secolul vitezei.

Am învăţat să iert şi să încep un nou început.

Concluzionând, pot spune că am învăţat să-mi sacrific fericirea, să ştiu să mă bucur de viaţă, să-mi înfrunt greutăţile şi să învăţ din lucrurile simple.

Tu ce-ai învăţat?!

Un străin a reuşit să mă facă să zâmbesc, când prieteni mei erau de negăsit.

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...