Schimbă direcţia!

Uneori unii oameni îşi doresc să găsească unele motive în care să creadă. Îşi caută scopuri, adevărate valori, îşi caută... Îşi caută un mic amănunt numai ca să te judece, să te înţepe, să te facă să te simţi prost.

Încearcă să te facă să suferi, să-ţi plângi viaţa în pumni, să regreţi că trăieşti pe un pământ atât de sterp.

Încearcă să-ţi schimbi direcţia, atitudinea şi felul de a judeca. Ştii că în felul cum judeci tu, aşa vei fi şi tu judecat. O să-ţi placă aşa?! Mie una nu.

Nu trăi o judecată ca-n filme. Filmele îşi au rostul lor, viaţa ta, rostul ei. Te complaci să spui că vrei să trăieşti o viaţă într-un film?! să nu poţi scăpa de hoţi, duşmani, oameni egoişti ce te pândesc la fiecare colţ, ce te jefuiesc de sentimente şi ajungi un egocentric. Ştiu toate filmele au un final fericit, dar dacă ţie îţi place să trăieşti o viaţă fugind pe străzi, ascunzându-te de oameni, mâncând cei mai rău, dându-le o viaţă josnică celor de lângă tine, şobolanii şi şoarecii să fie jucăriile fiicei tale, să trăieşti într-un canal iar mai apoi să ai un final fericit, e josnic, e mizerabil. Eu una nu vreau aşa ceva.

Nu condamna oameni la moarte, nu-i supune trădării pentru că te crezi un "eu" mai special.
Ni se contopesc rănile cu durerile, lacrimile cu praful de pe faţa noastră, amintirile cu dorul şi toate vor fi învelite de aburii tristeţii.
Vei trăi într-o lume rătăcit. Vei tânji după braţe calde, după cuvinte spuse cu dor, vei vrea să ai un cămin, o familie, un viitor. Nu vei mai avea nici cuvintele potrivite puse pe buze. Nu vei fi un ajutor potrivit pentru cineva.

Dacă cineva îţi cere ajutorul şi răspunde pe un ton aspru "lasă-mă". Ce-ai să rezolvi?! Nimic. Nu vei mai înţelege sonoritatea tăcerilor, rândurile scrise de tine pe filele inimii nu vor rămâne decât decât nişte rămăşiţe ale unei povești care s-a încheiat dureros şi care ţi-a lăsat atât de multe întrebări şi atât de puţine răspunsuri.
Nu adăuga reproşuri celor care te iubesc. Ei probabil că te iubesc cu toată dragostea.
Închide sertarul durerilor, pune punct în fata neadevărurilor, a ezitărilor şi a tăcerilor.
Aşa că de azi te complaci să spui: "îmbrăţişez cu drag cuvintele frumoase şi tentanta invitaţie şi vă răspund cu un zâmbet cald şi un gând de "bine ai venit".

Azi du-te şi căieşte-te, plângi pentru toate promisiunile ce nu le-ai făcut, pentru toată durerea ce-ai provocat-o în sufletul oamenilor, pentru fiecare moment de îndoială, pentru nesiguranţă, pentru indecizie, pentru toate momentele în care ai fost dezamăgit, pentru tot ce ţi s-a putut întâmpla.

Vreau ca începând de azi să poţi spune: "vreau să-ţi spun un gând, vreau să cred că pot, vreau să stau înăuntrul sufletului tău şi vreau să nu te mai judec. Pentru că pot, pot asta. Ştiu".

Trageţi, dacă îndrăzniţi!

De multe ori vă simţiţi fascinaţi când trage-ţi. Trageţi în soţie, copil pentru că vă simţiţi inferiori, pentru că voi deţineţi un control, o putere. Aşa să fie oare?
Nu mai este bunătate, dragoste, ele au fost înlocuite cu ce este mai rău: bătaie, cuvinte vulgare. Nu mai există romantism între soţ şi soţie, prieten şi prietenă. Aşa ajungem să vedem cum soţia, logodnica, prietena noastră este zilnic cu ochii umflaţi de plâns, cu pumnii strânşi de durere, şi cu vânătăi pe faţă. Ea nu mai are nevoie de un machiaj, bărbatul zice că cel făcut de el îi şade mai bine. Trupul o doare, coastele is rupte, venele i se văd de la depărtate, capul îi vâjie, părul e în toate direcţiile, mâinile rupte, sufletul o doare. Am uitat că noi ne luăm o nevastă pentru a o mângâia, pentru a-i şopti cuvinte gingaşe. Ştiai că dacă îţi baţi joc de iubită, soţie în primul rând îţi baţi joc şi de tine?! V-a credeţi "tarzan" în persoană, nu mai încape lumea de voi, mergeţi pe stradă iar în urma voastră vântul suflă cu putere. Vă dezlănţuiţi muşchii, îi arătaţi cât de mari sunt, speriaţi chiar şi copii dar nu vă este nici pic de milă.

Sunt lucruri dureroase. Dar, voi nu ştiţi. Nu vă pasă când cineva vine şi vrea să vă ajute. Le rânjiţi în faţă şi le spune-ţi un "pleacă odată".

Îndreaptă-ţi faptele, fale bune. Scoate cuiele din palmele celor care le-a bătut.

Învaţă să trăieşti fericit. Învaţă să dăruieşti un zâmbet, învaţă să dăruieşti ceva. Am tipărit în mintea celor mai slabi, frică, îndoială, acum sufletul le plânge, ei suspină dar se pare că nimeni nu-i aude.

Acum femeie, ridică-te şi luptă! Luptă pentru dreptul tău. Luptă pentru liniştea ta sufletească.

Caută-ţi oameni care te ajută şi împărtăşeşte cu ei toate rănile, supărările, fricile, depresiile. Caută-ţi chirurgul ce-ţi poate vindeca sufletul, caută-ţi doctorul ce-ţi poate da fericirea şi dreptul la replică. Aşa vei ieşi învingătoare.

Strânge femeile care au avut o soartă ca şi tine şi strigaţi ca un vuiet de putere:"Trageţi, dacă îndrăzniţi!"

Orice om merită o îmbrăţişare

Fiecare persoană merită o îmbrăţişare. Fiecare faţă merită să-i fie şterse lacrimile ce-i curg şiroaie. Fiecare mână ce nu are toate degetele trebuie atinsă. Fiecare suflet robit merită o încurajare, o îmbărbătare. Ne-am ghidat după prietenii, ne-am ales cei mai mulţi prieteni care arată bine, care sunt bogaţi, care au maşini luxoase, care mai de care. Ne-am luat prieteni care să ne apere, care să vorbească în locul nostru. Aţi ajuns atât de laşi încât să nu puteţi scoate o vorbă pe gură?! Aţi ajuns să vă puneţi prietenii să se fardeze, să se costumeze şi să arate ca nişte şefi, ca nişte dive. De fapt aşa-i în ziua de azi. Pe noi nu ne mai preocupă o persoană cu dizabilităţi, pe noi ne preocupă o persoană care vorbeşte vulgar. Pe noi nu ne mai preocupa o persoană care plânge, pe noi ne preocupă acea persoană care râde în hohote. Pe noi nu ne preocupă acei părinţi cu spatele gârbovit de atâta durere, din cauza comunismului care i-au băgat în morminte. Pe noi ne preocupă un Domn Preşedinte, un Emil Boc, o Elena Udrea şi care mai de care. Dacă vedem pe stradă o persoană care sărută sau îmbrăţişează ne uităm la ei ca la nişte maşini străini. Oare ce-ai fi văzut?! Oare se crede lumea în filme?! Am ajuns să procreăm oameni, roboţi pentru că noi nu ştim să întindem o mână. Am ajuns să procreăm robi pentru spital pentru că mila a dispărut din doctori, le tremură mâinile când au de făcut o operaţie. Oh, vai sărmanilor. Oferim căldură, pasiune, dragoste doar atunci când îi vedem în pas cu moda. Dacă oamenii nu s-ar fi farda zilnic, nici măcar o privire nu le-am fii acordat.
Câtă lume te îmbrăţişează fără să se uite la faţa ta?!
Câtă lume e alături de tine când plângi?!
Ne ignorăm spunându-ne unul altuia "ai probleme, am şi eu, nu te pot ajuta". Toţi avem nevoie de prieteni! Fiecare om are nevoie de o îmbrăţişare, de o sărutare. Toţi ne pricepem la pus etichete, toţi ştim să “citim” oameni din prima, şi puţin avem calitatea rară şi preţioasă de a recunoaşte că ne-am înşelat în privinţa unui om, în bine sau în rău.
Tu câte persoane ai îmbrăţişat azi?!

întoarceţi-vă.

Voi cei care va îngrijiţi zilnic de familie, voi cei care căutaţi să dăruiţi alor voştri bucăţica de pâine întoarceţi-vă. Ne-am trimis părinţii în străinătate să muncească, să se termine psihic, trupeşte, pentru că noi nu mai încăpem în hainele pe care le avem, nu mai încăpem în audi a4 pe care îl avem, vrem un bmw x6. Nu ne ajunge şi nu suntem mulţumiţi că avem zilnic ce pune în gură, vrem ca mesele de dimineaţă, prânz şi seară să dea pe dinafară. Oare am ajuns noi aşa de nesătuli?! Sau doar vrem să ne dăm în spectacol?!
Oare ştii tu cât de multă sudoare se găseşte pe faţa tatălui tău ce este plecat în Germania, Italia, Franţa să-ţi trimită banii ţie, pentru că îl ameninţi cu:"plec de acasă".
Ştii cât de mult i se rupe sufletul unei mămici care merge în Italia să fie menajera unei familii de 70-80 de ani pentru că săraca fetiţă nu are bani pentru o trusă de machiaj?!
Am ajuns oare atât de orbi încât să nu mai vedem? Am ajuns atât de satisfăcuţi de poftele acestei lumi încât uităm să fim unici, învingători, minunaţi. Nu-ţi bate joc de părinţii tăi. Ei te-au crescut, ei s-au lipsit de o felie de pâine că tu să o ai, aşteptând poate să te faci mare şi să le mulţumeşti pentru asta. Tu o faci?! Te duc la şcoală de ani de zile, te poartă în facultate, te face un om mare iar tu o faci de râs. V-au dat bucurii. V-au scăpat de inundaţii, cutremure, rafale ale vântului şi tot nu sunteţi mulţumiţi. Ne plângem că nu avem aia, că avem părinţi de cutare şi cutare. Te-ai uitat vreodată să vezi în jurul tău părinţi care sunt într-un cărucior cu rotile, părinţi orbi. Vrei şi tu astfel de părinţi, că văd că nu prea eşti mulţumit?!
Dragul meu nu-i mult un bilet, nu-i mult o mână întinsă, nu-i mult un telefon să spui celui de lângă tine:"uite treci prin necazuri, te pot ajuta cu ceva?". Mai îngrijiţi-vă şi de sufletul vostru nu numai de trup. Nu va mai fardaţi atât crezând că o tonă de fond de ten îţi va acoperi un coş. Mai lasă-ţi fata să respire, pentru că sunt unele persoane care au fost opărite cu apă clocotită şi şi-ar dori să mai aibă un coş pe faţă. Eşti dispus să pui preţ mai mult pe trup decât pe suflet?! Tu suflet nu ai?!
Iubiţi-vă părinţii care merg în străinătate şi muncesc cu atâta trudă pentru voi. Daţi-le cinste alor voştri. Azi ai bani, mâine îi ia bancă, pe tine probabil că te iau mascaţii, toate sunt trecătoare dragul meu, toate-s goană după vânt. Viaţa. Astăzi cine-i ca tine?! Fustă scurtă, trup frumos şi mâine eşti cu părul căzut la citostatice. Pune preţ pe sufletul tău că nu ai două. Ai numai unul singur. Ia-o de la capăt şi spune:" Mami, tati vreau să vii înapoi la mine. Vreau să renunţi să mai munceşti atât de mult pentru mine. Vreau să pun eu osul la treabă. Vreau să vă ajut. Acum e timpul meu. Vreau să vă am doar pe voi, nici nu mai vreau să-mi mai daţi nimic. Vă vreau doar pe voi. Am ajuns să tot cer, cer, cer. Sunt un cerşetor: (.
Căutăm în fiecare zi pentru viaţa noastră, pentru trăirile noastre. Mami, tati nu vreau să vie ziua despărţirilor să văd cum veţi pleca de lângă mine şi mă veţi lăsa un orfan, orfană. Vreau să vă simt iubirea tot mai mult, să mă sărutaţi în fiecare noapte înainte de culcare. Să fiţi lângă mine. Ai crezut că dacă părinţii tăi sunt plecaţi în străinătate tu îţi poţi trăi viaţa cum poţi tu mai bine?! Şi la ce va fost de ajuns? Aşa-i că ţi-e scârbă de tine luni dimineaţa când te trezeşti mahmur, mahmură, o iei de la capăt, ai obosit. Eşti obosit. Dormi noaptea cu medicamente. Ai ajuns un robot.
Faci 15 km pe zi, faci mâncare la copii, nici măcar un sărut mana nu-ţi spune. Bărbatul tău mănâncă şi pleacă, nu-ţi mai vorbeşte de zile întregi, se comportă cu tine ca şi cum ai fi o menajeră. Ţi-ai pierdut sprijinul, nu mai ştii încotro s-o apuci, nu mai ştii încotro să te duci. Aşa cum eşti astăzi e decizia ta.
E decizia să spui:"Nu mai vreau o mamă menajeră pentru Italia, Spania. Nu mai vreau un tată care să lucrezi la negru în străinătate că într-o bună zi să aud că s-a dus pentru că cineva i-a dat în cap. Astăzi vreau să le spun părinţilor:"Întoarceţi-vă, fiul/fiica voastră va aşteaptă cu drag acasă."

Când spui "Iartă-mă"

Ai fost vreodată interesat ce se întâmplă atunci când spui iartă-mă?! Ai putut vedea vreodată cum atunci când le spui prietenilor "iartă-mă" totul se schimbă?? Azi am putut vedea oameni pe stradă, oameni care cu lacrimi în ochii îşi spuneau cuvântul "iartă-mă". Oameni care acest cuvânt i-au făcut sensibili. Le-au atins corzile inimii.
Dacă vrei să fii un om bun, iartă. Ştii cât de bine se simte, prietena, duşmanul atunci când îi spui "iartă-mă"? Dar totodată am mai văzut şi oameni care nu ştiu ce-i aia iertare, ei nu au învăţat să ierte. Ei trăiesc cu ego-ul lor mereu. Ei sunt nişte egocentrici. Trebuie să iubim cu tot sufletul, să ne dăruim, să lăsăm să se vadă pe chipul nostru acel cuvânt "iertare". Eu una am iertat de multe ori, iert şi voi ierta. Orice om greşeşte. Tu nu trebuie să-l judeci. Tu trebuie să-i fiu un ajutor, un bun umăr de plâns, o mână de ajutor, etc. Ştii cât de mult te răneşte o persoană care nu-ţi vorbeşte. Indiferenţa doare, doare foarte tare.: (Fii înţelegător cu cei din jur. Nimeni nu e perfect, noi înspre asta tindem. Avem multe defecte, însă tot noi ni le putem retuşa. Cum?! Simplu, scoţând în evidenţă tot ce avem mai bun. Decide în fiecare zi ca o să-i ierţi celui ce ţi-a greşit. Încearcă să uiţi tot acel rău pe care ţi l-a făcut. Uneori pari confuz de ce numai tu trebuie să ierţi. Pentru că tu eşti mai puternic, tu-ţi vrei numele de învingător, tu te lupţi pentru ceva. Da dovadă că eşti puternic. Lasă-l pe el să fie un laş. Niciodată să nu uiţi:" a ierta e omeneşte". Iertarea şi uitarea sunt inseparabile. Iubirea şi iertarea sunt doar decizii personale de a ne înşela pe noi înşine că suntem în regulă. Poate că te întrebi că dacă ierţi de foarte multe ori vei rămâne păgubaş. Oare e aşa?! Nu, nu. N-ai să fii nici dezamăgit, ai să începi să fii sincer cu tine, vei ajunge să realizezi că te-ai maturizat excepţional, vei realiza că nu mai eşti ceea ce ai fost. Vei fi tentat să spui la un moment dat: gata, nu te mai iert. Nu, nu aşa se procedează. Tu trebuie să dovedeşti că nu mai eşti un copil care se joacă cu nişte jucării şi nu se mai împacă cu cel de lângă el pentru că i-a luat nişte jucării. Şi cu sau fără păreri de rău, cu sau fără durere, cu umerii ridicaţi sau încovoiaţi sub durerea unei decizii, te ridici fără zgomot şi pleci căci din acel moment toate celelalte au încetat să mai conteze.
Tu când vei începe să ierţi ?

Fii un învingător.

Suntem dărâmaţi zilnic de lacrimi, sufletul ne plânge şi vrem să o luăm de la capăt. Ne agăţăm de câte o vorbă bună spusă de cineva. Analizăm situaţiile zilnic, ne facem rânduială în sufletul nostru şi ne dictăm ceea ce trebuie să facem. NU! Nu e aşa. Fă tot ceea ce-ţi spune inima. Niciodată nu vei greşi. Ne-am obişnuit să ne târâm unul după altul, ne spunem fiecare:" Sunt aici lângă tine." Dar, oare câţi sunt cu adevărat lângă tine?! Ne este zilnic fata spălată de lacrimile amare, vântul, rafalele ,(cuvintele) celor din jur îl împrăştie peste toată faţa noastră. Ochii ne sunt roşii de atâta plâns. Ne contopim cu fiecare vorbă. Am uitat să mai facem gesturi frumoase, am uitat că prin noi oamenii se ridică, am uitat să ne luăm numele de "învingător". Nu mai avem orizonturi, nu mai avem oportunităţi, trăim în societatea în care totul a devenit maşinal. Trăim generaţia "facebook", avem mii şi mii de prieteni dar câţi dintre ei îţi sunt prieteni adevăraţi de acolo?! E momentul să-i ajutăm pe ceilalţi, e momentul în care să ne apucăm să îmbrăţişăm cu sufletul, e momentul să sărutăm cu sufletul. E momentul să facem totul cu sufletul. Fii ajutorul potrivit al celor care sunt dărâmaţi, ajută-i pe cei ce sunt în necaz. Înfruntă necazurile, înfrunta greutăţile, înfruntă-ţi duşmanii ce te pândesc la colţul străzii, fii un curajos.
Fii un învingător.

2012 -Se înclină în pragul anilor.

Am ajuns şi în Ajun de Anul Nou. Pentru noi a fost un an foarte plin şi destul de greu. M-am confruntat cu probleme, boli, durere, uneori disperare, dar am avut şi foarte multe împliniri şi bucurii. Mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns în ziua de azi sănătoşi, Domnul ştie ce vă mai fi şi-n anul acesta care vine, să ne rugăm să ne fie toate spre mântuire şi viaţa veşnică. Să începem Anul Nou cu gândul la Dumnezeu. Vreau să vă spun că începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta, cel mai mare lucru este să ne înnoim viaţa, să luăm aminte cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneşte de cine ştie când şi să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greşelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toţi.

Să începem Anul Nou cu inima curată şi cu credinţa în Dumnezeu. Să nu începem la crâşmă cu beţii, cu fluiere, cu câte şi mai câte petreceri, pentru că dacă începi bine în ziua întâi, aşa o să-ţi meargă tot anul. Deci să ne gândim că trecând un an de zile, foarte mult trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu. Că nu am făcut toate lucrurile bune şi să-i mulţumim că ne-a ajutat cu milă şi încrederea Lui să trecem iarăşi peste 365 de zile.

Va veni moartea peste fiecare.

Unde sunt împărăţiile?!

Unde sunt faraonii Egiptului?!

Unde sunt sultanii turcilor?!

Unde sunt craii Germaniei?!

Unde sunt împăraţii de care se cutremură Lumea?!

Unde sunt cetăţile?!

Unde sunt oraşele şi unde sunt Cartagina şi acele oraşe vechi care s-au dărâmat de cutremur?!

Unde sunt cetăţile lumii?!

Unde sunt puternicii?!

Unde sunt cei învăţaţi, filozofii?!

Unde sunt cei care au purtat sceptrul şi ale căror capete străluceau ca Soarele?!

Unde sunt?!

Praf, Pământ, Pulbere s-au făcut. Vom cere ca să maitraim un minut şi n-o să ne mai dea Dumnezeu pentru că trecem prin viaţa aceasta de parcă am fi nemuritori. Nimic nu rămâne veşnic pe acest pământ. Unde sunt puternicii de care se cutremură lumea de azi şi până ieri?! Du-te şi întreabă-i acolo.


Anul Nou ne întâmpină zâmbindu-ne la fiecare. Ne aduc cu el atâtea surprizele şi atâtea semne de întrebare. Ne aduce cu el fericire, iubire, dragoste, ne aduce la fiecare tot ce ne dorim.
S-a rupt un fir de legătură. S-a rupt firul de legătură cu 2011, s-a rupt firul cu trecutul, ne v-om întâlni cu prezentul, chiar şi cu viitorul.
O pagină cu scris mărunt s-a dat sfioasă la o parte iar alta, alta aşteaptă acum în noua carte. În noul an, în 2012.
O lumânare s-a topit în umbrele care coboară încet iar alta nouă lasă să cadă primul strop de ceară.
Ni se usucă durerile, ni se reamintesc fericirile, bucuriile, ni se descâlcesc poveştile de viaţă, poveştile de dragoste.
O poartă se deschide încet şi drumul se desface în două cărări.La capăt drumul vechi stă închis şi începe o nouă potecă. O potecă cu noi experienţe, noi proiecte, noi activităţi, noi bucurii.
O jertfă fumegândă pe altar. Vântul încearcă să o doboare. Încearcă să ne dărâme ceea ce-am clădit cu atâta dragoste, cu smerenie, cu înţelepciune.
Un porumbel poştaş în drum, ne-a luat azi ultima scrisoare, scrisoarea unde în decursul anului 2011 noi ne-am scris supărările, tristeţile, amărăciunile, sentimentele de bucurie, poveştile de dragoste. Iată că vine în grabă altul. Unul mai zglobiu cu argint curat pe aripioare. El ni le duce la destinatar, ni le duce în viitor. Se înclină în pragul anilor.
Păşim timid cu dor atins, nu de noroc şi nici de bine.
La mulţi ani 2012!!!