E timpul sa fii fericit!

Deseori ne oprim din drum cand un vis nu ni se implineste,cand o speranta ne este spulberata…Uitam sa zambim sau refuzam sa fim din nou fericiti.Ne oprim in acel desert de unde nu mai putem vedea nimic,nu mai putem culege nimic si in unele momente simtim ca nu mai putem.Refuzam sa vedem lumina fericirii,ne interzicem zambete,bucurii sau emotii.Ne inchidem departe de oameni,departe de tot ce ne inconjoara. In majoritatea cazurilor noi suntem de vina ca nu reusim sa trecem peste aceasta bariera,sa iesim cu capul sus,sa infruntam problemele cu seninatate. Stagnam,nu ne dam seama ca pierdem timp pretios,timpul nostru,pe care nimeni nu ni-l va mai oferi inapoi. Chiar daca cateodata probleme ne coplesesc,suntem tristi sau consideram ca pentru noi aici se incheie viata,ca nu mai exista speranta…ne inselam. Fiecare are un parcurs al vietii bine stabilit,chiar daca ne e greu sa-l acceptam,trebuie sa fim mereu optimisti ca intr-o zi viata ne va rezerva ceva frumos. Si poate acel ceva,in momentele acelea,oricat de mic ar fi ,va insemna mult mai mult,pentru ca am stiut mereu sa credem ca vom reusi si pentru noi va reprezenta o rasplata.Asa ca gandeste-te bine inainte sa iti opresti parcursul vietii intr-o problema,intr-o nemultumire. Pentru toti o sa apara soarele,si tine minte ca nimic nu e intamplator,totul ne este destinat. Tot ce ne ramane e sa fim fericiti pentru ca viata e prea scurta.....sa o traim mereu cu regrete !!!

Nu crezi că e timpul să schimbi ceva ?

De obiciei, noi oamenii, atunci când ne simţim obosiţi ne luam bilete spre destinaţii ce ne umplu pentru puţin timp senzaţiile… plecăm în vacanţe sau locuri îndepărtate, ca să uităm… după care revenim iar la aceeaşi rutină, la aceleaşi “colţuri” de griji, la insatisfacţii ce merg paralel cu dorinţele noastre.

Ce poţi face?! încotro să te îndrepți?!! ce să alegi?! te întrebi.

Opreşte-te şi reflectă, fereşte-te din calea tentaţiilor deşarte a vacanţelor de vis “exterioare”, sau a mulțimilor aglomerate şi renunţă la vise lipsite de sens. Explorează-ţi lumea interioară, acolo vei găsi mari secrete.

Ai obosit să cauți răspunsuri acolo unde nu există întrebări, să cauți oameni unde sinceritatea nu este acasă, sau drumuri care în realitate dispar și se despart în zări fără limite ?

Te plimbi în această lume și nu reușești să-ți potoli setea de plăceri efemere de păreri de rău și dezamăgiri. Te bagi în seamă cu unii, îi judeci pe alții și le dai note la ceilalți. Treci cu durere prin viață. Nu ești mulţumit de modul în care ești, de valoarea ta., de adevărata autenticitate ?

Te pierzi în locuri pe care le știai răspunzi la întrebări ce nu le știi răspunsul și dai răspunsuri ce nu-ți mai aparțin lași trupuri efemere să se “parcheze în patul tău deși demult nu te mai regăsești în trăirile lor înțelegi că faci mii de lucruri pe care nu le simți alte mii te plictisesc până la moarte și vezi că nu știi să-ți apreciezi zilele și atunci te-ntrebi: sunt doar etape, sau asta e realitate. E realitate! îți răspund. Ciudată și totalmente scăpată de sub control pare a fi acestă mică realitate, dar ea realitatea e cea care îți permite să distingi binele, de rău, realitatea trăită, de fantezie, adevărul, de minciună, tristețea efemeră, de bucuria eternă. Micul, de mare, lumina, de întuneric.

Construiește-ți gusturile. Fă ceea ce îți place fără să-ți fie teamă de ce ar putea crede alţii. Apără-te și nu te schimba niciodată pentru o persoană, ci pentru CINE EȘTI TU CU ADEVĂRAT. Nu-ți ascunde adevărata ta realitate, fii FERICIT în felul tău!!! Fii AUTENTIC și lasă-ți zâmbetul adevărat care vine din inimă să îmbrățișeze alte inimi.

Nu crezi că e timpul să schimbi ceva ?

Unii oameni s-au pierdut in propria lor viata.Au facut atatea greseli incat au ramas singuri ratacind prin necunoscut.Cei din jur si-au pierdut increderea in ei si le-au intors spatele.De atunci alearga infrigurati si nebuni pe caile intortocheate ale destinului.Si cu fiecare greseala se afunda si mai mult in intuneric.Cu fiecare minciuna se indeparteaza si mai mult de lumina.Cu fiecare gest urat se apropie din ce in ce mai mult de sfarsit.Un sfarsit dictat de contiinta care ,la un moment dat, li se va trezi la viata si ii va intemnita intr-un colt friguros si intunecat unde vor suferi chinuiti de propriile obsesii si greseli.

Ati plecat si odata cu voi a plecat si o parte din mine.Ati apucat pe carari pe care eu nu le-am putut urma si am privit in urma voastra cu lacrimile siroind.Am intins bratele catre siluetele ce vi se pierdeau in departari si mi-am ranit urechile ascultand sunetele pasilor ce va purtau catre trecut.Si cat am vrut sa va retin.Ah,cat am vrut!Dar voi v-ati dus!Si am alergat prin intunericul singuratatii in cautarea altor brate de tinut.Si m-am indepartat treptat de fiecare, si ni s-au despartit cararile iubirii de zidul nevazut al amintirii..

Astăzi îţi mulţumesc

Un călător înnăscut, ai devenit responsabil pentru viaţa ta. Cauţi din privire un dor, îţi îndrepţi paşii mici spre speranţă care e miezul voinţei tale.Ai străbătut zile, nopţi şi anotimpuri vibrante, ele te-au învăţat să fii tare, să nu cazi în faţa duşmanilor, să nu verşi lacrimi. Te-au învăţat să guşti viaţa din plin să fii un bun prieten pentru mine şi pentru alte persoane la rândul lor. Ai cunoscut tot cei suav şi frumos, dar câteodată a trebuit să cunoşti tristeţea şi amărăciunea.La vârsta pe care o ai cu o mână la ochi poposind ai urmărit tot ce puteai vedea în viaţa ta, drumul, călătoriile străbătute o viaţă întreagă.

Ai găzduit efemer şi tristeţi şi dureri, bucurii, zâmbete, raze de soare şi mai târziu primăveri. Ţi-ai construit diagrama inimii tale, ţi-ai adunat gânduri şi ţi-ai construit sfaturi.Ai ştiut să le dai la momentul potrivit.

Ţi-ai calculat matematic sufletul, schimbările, îmbrăţişările care le-ai dat timp de mulţi ani.Ai descoperit că mai ai încă defecte ce se mai pot retuşa.Ai dat frâu liber lacrimilor când era nevoie, sentimentelor şi la tot ceea ce te-a putut face mai matur. Poţi înnoi gânduri bune în fapte, de-a-n sori inimi triste şi reci şi de-a chema primăvara în fiinţe uitate.

Astăzi îţi mulţumesc că te am ca prieten, îţi mulţumesc pentru că am putut vedea în tine o persoană specială, o persoană ce ştie ce şi cum să vorbească, ce ştie să ofere o mână de ajutor cuiva.

Imagine preluată de pe contul personal de facebook al celui care îmi este prieten Victor.

Luna primăverii - merci că iubirea poate avea un înţeles

Oare s-ar gândi cineva să facă o schimbare în codul penal? Să ne condamne la iubire până la sfârşitul vieţii ?!
Oare Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda, Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana, au fost condamnaţi la iubire ?!
O iubire de multe ori sfâşiată tragic din motive egoiste. Dar, eu nu vrobesc de iubirea continuă, ce se limitează doar la răspunsuri, eu vorbesc de iubirea sinceră, pură care nu este doar un moft, o toamnă sau un materal. Nu este vorba despre iubirea ezoterică, cea carnală, pasională care te frige şi simţi că eşti pus pe rug de viu. Acea iubire care ajunge la un grad de toleranţă, de înţelepciune, de tandreţe şi plăcere sublimă, pentru tot ce ne înconjoară.
Să iubim şi vrăbiuţa care vine pe pervaz la fărâmiturile puse drept hrana, şi câinele hoinar care bea apă, şi sărmanul cerşetor din dreptul magazinului. Să iubim fără discernământ. Se întâmplă de multe ori să spui propriului copil, fără să realizezi :'' nu te mai iubesc dacă nu termini mâncarea din farfurie''. Condiţionăm ceva ce ar trebui să fie necondiţionat. ''Mamă nu te mai iubesc dacă nu-mi dai şi mie nişte bani de buzunar''. Condiţia nu este să capeţi ceva ca să fii iubit. Iubeşte pentru că iubeşti.
Este foarte josnic când vezi şi când auzi în ziua de azi :'' Iubirea mea, dacă tu mă iubeşti cu adevărat, vreau să-mi iei cel mai frumos inel de logodnă.'' Oare ce-ar spune cei doi dacă ar fi pe o insulă pustie ?! Singuri, doar cu iubirea lor, iar inelul de logodnă ar fi dintr-o tulpină de floare învârtit pe deget. Valoarea iubirii va fi mai mare sau mai mică?! Putem oare evalua iubirea cuiva?! Putem oare să ne întrebăm :'' Cât de tare mă iubeşti?'' Nu există nici mult, nici puţin. Nici valoare precum caratul diamantului, există iubire şi atât. Valoarea ei o dăn noi. Legământul de iubire sau jurământul pălesc în faţa faptelor.
Hai să încercăm să facem puţină lumină, fără epuizarea subiectului. Aţi sesizat că în multe cazuri ne este frică să iubim, să fim noi, să avem o gândire liberă în a ne mărturisi dragostea?
Iubirea este sentimentul cel mai plăcut, cu cele mai diverse trăiri de la care pleacă totul, dar absolut totul.
Poate ca traumatismele vechi, regretele, sau pur şi simplu o educaţie limitată face ca multe persoane să tacă, să sufere, să ofteze, să viseze fără să spună pertenerului sentimentul trăit.
A spune sincer ''Te iubesc'' este de fapt cea mai înţeleaptă comunicare şi cea mai sigură. Nu aşteptaţi ora sau locul, sau nuştiu ce minune pe cer ca să spui ce simţi. Asta reprezintă sinceritatea. Răspunsul printre cuvinte, gesturi, simboluri, şi câte şi mai câte lucruri sofisticate.
Admir cuplurile ajunse la vârsta bătrâneţii, care nu au uitat să-şi spună ''te iubesc''. Oare ce poate fi mai plin de tandreţe, de bucurie, de linişte, de pace decât o plinătate de sentiment, de dragoste care izvorăşte din inima celuilalt.
Mai contează oare dacă este tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, urât sau frumos, când iubirea mărturisită îţi este cel mai sincer tovarăş. Sau cupluri tinere care uită să mai zâmbească, sau nu mai au timp să-şi spună ''te iubesc''. Nu ai bani de flori, de-o cină magică, nu-i nici o problemă, ai la tine gândul bun, cuvintele magice, cheia comunicării care îţi vor umple inima de bucurie când vei citi pe chipul iubitei sau iubitului încântarea. Să nu uităm că numai noi fiinţele umane putem comunica prin vorbe, aşa că folisiţi dragii mei cuvântul. Deschide-ţi poarta sufletului şi nu v-ascundeţi să spuneţi mai des ''Te iubesc''!
Un condamnat la iubire trebuie să ştie că nimic nu-l poate face mai fericit, mai împlinit decât iubirea.
Iubirea include totul, nu are limite.
Iubirea car enu poate fi atinsă cu nimic. Ea este mai presus de cuvinte, care reprezintă începutul şi sfârşitul, care înseamnă contopire, linişte, armonie !