Unii oameni s-au pierdut in propria lor viata.Au facut atatea greseli incat au ramas singuri ratacind prin necunoscut.Cei din jur si-au pierdut increderea in ei si le-au intors spatele.De atunci alearga infrigurati si nebuni pe caile intortocheate ale destinului.Si cu fiecare greseala se afunda si mai mult in intuneric.Cu fiecare minciuna se indeparteaza si mai mult de lumina.Cu fiecare gest urat se apropie din ce in ce mai mult de sfarsit.Un sfarsit dictat de contiinta care ,la un moment dat, li se va trezi la viata si ii va intemnita intr-un colt friguros si intunecat unde vor suferi chinuiti de propriile obsesii si greseli.

Ati plecat si odata cu voi a plecat si o parte din mine.Ati apucat pe carari pe care eu nu le-am putut urma si am privit in urma voastra cu lacrimile siroind.Am intins bratele catre siluetele ce vi se pierdeau in departari si mi-am ranit urechile ascultand sunetele pasilor ce va purtau catre trecut.Si cat am vrut sa va retin.Ah,cat am vrut!Dar voi v-ati dus!Si am alergat prin intunericul singuratatii in cautarea altor brate de tinut.Si m-am indepartat treptat de fiecare, si ni s-au despartit cararile iubirii de zidul nevazut al amintirii..