Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Pentru ca ne-a dat viata am rasplatit-o: cu dureri cumplite la nastere, cu nopti nedormite, cu vergeturi mari,cu brate obosite cu ochi umflati, si cu trup slabit...
Iar dupa ce am reusit sa-i distrugem frumusetea exterioara, in adolesceta ne-am luat de sufletul ei, raplatind-o cu capricii de adolescent , cu nopti nedormite din cauza gafelor noastre cu diverse intrebari dureroase, cu acuzatii pe nedrept....
Iar cand ajungem maturi ne intrebam de ce e atat de slabita si obosita ...? de ce a incaruntit atat de repede si are riduri atat de adanci....?
Iar daca ajungem oameni mari deseori uitam de ea, o vedem odata-n an la Craciun sau de Pasti... Iar ea nu se plange niciodata.... nu ne cere nimic... decat un pic de afectiune, pe care noi refuzam sa i-o dam motivand ca n'avem timp... Lasand-o singura si neputincioasa in casa unde am copilarit sau si mai rau intr-un azil de batrani....
Adevarul e ca ne este rusine de portretul pe care noi l-am creat, caci fiecare rid reprezinta o noapte nedormita din cauza noastra, fiecare fir de par carunt o grija purtata....
Amintiti-va cate ciocolate ati mancat in copilarie.... pe care ea nici macar nu le-a gustat , cate rochite sau pantoloni aveati si cate avea ea.... Cate colete ati primit cand erati studeti si ce manca ea in acea perioada....
Amintiti-va ca tot ce aveti astazi incepand cu viata si pana la cariera le datorati ei, mamei.... Amintiti-va de ea... si acordatii atentia de care are nevoie, oferitii o batranete frumoasa, daca tineretea i-ati distrus-o.... caci nu va trai vesnic.... amintiti-va astazi, maine poate fi prea tarziu... Timpul nu ne asteapta....
Folosindu-ma de aceasta ocazie as vrea sa-i spun ceva mamei mele:
Mami, stiu ca poate nu sunt cea mai buna fata din lume, stiu ca uneori gresesc, stiu ca alteori te fac sa plangi, dar mai stiu ca te iubesc mai mult decat viata... si iti multumesc pentru tot ce ai facut si continui sa faci pentru mine...
Esti tot ce am mai scump pe lume!!!
Dar e şi imposibil fără noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu