O, voi sunteţi victimele părinţilor voştri.

Ştii tu oare ce e lumea? Este ea atât de caraghioasă cum spun unii? Are fiecare om de dăruit câte ceva?

Trăim fiecare părticică pentru a putea redescoperi lumea, tristeţea şi bucuria copilăriei. Am ajuns noi oare să ne zguduim la râsul pământului? El care ne mângâie fruntea în fiecare seară, el care ne zâmbeşte mereu, el care de arată semnificaţia celui mai mic gest. Acum ajungem să înţelegem minunile creaţiei, abia acum.

În ziua de azi, mamele uită de puritatea pruncilor, au ajuns nişte criminale în seria, fac concursuri, maratoane care dintre care vor să ie primele la aşa ceva.

Voi mamelor aţi ajuns să nu mai aveţi nici un gram de milă, nu mai puteţi face faţa atâtor multe păcate ce va apăsa mai tot timpul. Aşa aţi ajuns să transformaţi o istorie bună într-una jalnică. Acum ea poate fi numită "Chinurile pruncului nenăscut".

Aţi ajuns să vă alungaţi pruncii din pântece înainte de vreme. Îi mutaţi aşa cum spuneţi voi "în lumea de dincolo" să vă câştige războaiele deoarece aţi ajuns nişte laşe, vreţi ca să deveniţi nişte femei cu faima, cu renume, onoarea să strălucească pe faţa ta. Care onoare?! Mă întreb şi eu.

Nu va mai pasă atunci când sângele lor curge întipărind o istorie cu litere de foc. I-aţi trimis la luptă. Lupta pe care ei, micuţii n-o pot duce. Ei au ajuns să se gândească la dorul de glorie, dar voi aţi ajuns să-i faceţi nişte monezi de schimb, cu ei vă plătiţi duşmanilor ratele, cheltuielile şi liniştea sufletească.

O, voi copiii aţi ajuns victimele celor ce-au vrut să vă readucă pe acest Pământ.

Vai femeie, îţi curg lacrimile şiroaie pe faţa crispată de durere când ţi-auzi pruncul rugându-se de acolo de sus pentru prima dată "Tatăl Nostru",iar când ajunge la "Amin" eşti zdrobită din toate punctele de vedere.

Tu sărman copil, ridicaţi glasul peste bubuitul turnurilor şi cere-ţi drepturile pentru că le meriţi.