"Un vis?Nu stiu daca am un vis, dar stiu sigur ca ii pot face pe altii sa isi indeplineasca visele!"

"The ultimate gift". Actorii nu sunt atat de importanti cat ideea in sine.Un adevarat bildungsroman al unui tanar ce face parte dintr-o familie putred de bogata.Tanar care la varsta de 25-28 de ani cel mult ,nu stia nimic altceva decat sa uzeze la maxim de banii familiei...dezmat, femei, masini..tot tacamul. 
Intamplarea face ca bunicul sau, datorita caruia in fond si la urma urmei existau acei bani multi, sa moara. Si ca testament (ati ghicit?) dupa ce da nimicurile la 99% din familie, isi pune nepotul la 12 grele incercari pentru a vedea (impropriu spus doar era mort) daca acesta e pregatit sa primeasca acel "ultimate gift". 
12..va suna cunoscut?  Ce este important de retinut, este faptul ca in timpul acestor incercari, dintr-o gluma, dintr-o provocare tanarul a cunoscut o femeie (tipic filmului american de altfel) care avea o fetita bolnava de leucemie..Incercarile prin care acesta a trecut, sentimentele care i-au mijit in suflet pentru acea femeie si pentru micuta copila au facut dintr-un om rasfatat la maxim, un om si jumatate..poate acel om si jumatate despre care am tot auzit si citit in ultima vreme. Cu toate ca filmul pe traiectoria lui urmareste un scop bine definit..finalul este doar partial fericit (un pic bizar sa zicem pentru un film facut in America nu?).Ma intreb... Money makes the world go round..and round? In mod sigur, mai ales secolul 21 se invarte in jurul banilor mai mult ca niciodata...cu toate astea...la ce folos atatia bani, la ce folos atata putere..cand minunile se intampla in continuare doar in filme, doar in povesti..doar in visele noastre? Medicina a facut minuni intr-adevar...dar minuni omenesti..si poate uneori e nevoie de ceva mai mult..poate uneori e nevoie de ceva mai multa omenie, mai mult suflet, mai multa pasiune. Presupunand prin absurd ca as mosteni o avere de cca 2 miliarde de dolari asa cum a mostenit acel tip in filmul mentionat, oare as fi fericita? Intr-adevar banii nu aduc fericirea dar o intretin....pe de alta parte sunt lucruri pe care nu le vei putea niciodata cumpara indiferent de cati bani ai dispune..nu poti cumpara sanatatea, dragostea, nu poti cumpara fericirea si cel mai important nu poti cumpara ...viata..
Cati dintre noi, daca am dispune de asemenea sume exorbitante, am fi dispusi sa renuntam la tot doar pentru a fi impliniti sufleteste ca oameni in primul rand? 
Cati dintre noi, am fi dispusi sa facem un asemenea sacrificiu material intr-o lume materiala, pentru ca am sti ca renuntand la tot, putem salva o viata? 
Ganduri...capitolul ganduri creste..si totusi? oare asa sa fie?money really makes the world go round?
Va recomand cu multa caldura sa vedeti acest film :"The Ultimate Gift". 
Oameni suntem, suflete avem, minti sa gandim..si sa trecem peste simplul fapt ca e vorba de un film..sa ajungem sa analizam si sa extragem o oarecare morala..din fiecare lucru pe care il facem putem invata ceva, indiferent daca suntem in castig sau in pierdere..
Odata ce am inceput sa vad acest film nu am putut sa ma opresc pana la final. 
"Un vis?Nu stiu daca am un vis, dar stiu sigur ca ii pot face pe altii sa isi indeplineasca visele!" e o fraza care mi-a placut enorm. Pare ceva foarte altruist,nu? E aici o ciudatenie. V-ati intrebat cat egoism exista in "bucuria de a-i face pe ceilalti fericiti"? Ce traire deosebita poti sa ai vazandu-i zambind? Cat de fericit esti tu atunci cand ii vezi pe cei dragi atingand o parte dintre dorintele lor exprimate sau doar banuite de tine? 
Filmul te face, printre numeroase glumite sau scene cutremuratoare, interesant "asortate", sa iti pui intrebari despre viata. Si mai ales iti da acel gust pe care il simt cei care se apropie de moarte si tocmai atunci isi descopera senzationala pofta de viata. Oameni de caracter ei intrezaresc "fluturii" care urmeaza sa apara, dar nu se sperie deloc. Realizeaza profund atunci( si vad o paralela clara intre batranul milionar care isi pregateste "iesirea", facand un ultim cadou nepotului sau si maturitatea pustioaocei bolnava de leucemie, care face un ultim cadou mamei sale - nazuinta spre fericire) ca viata, mai lunga sau mai scurta, merita traita din plin, onest si cu atentie pentru cei din jur, care fac din tine un OM .
Mi-ar place sa revad filmul cu familia. Cred ca ar fi una dintre acele dupa-amieze de duminica ce nu s-ar putea uita. Ar fi chiar "un dar de pret" pe care fiecare dintre noi l-ar putea face celor apropiati. 
Dincolo de profilul macho al lui Brew Fuller, adevarata actrita in acest film este Abigail Breslin. Si ma bucura sa vad ca nu sutn singurul care a realizat acest lucru. Desigur pustioaica profita de inocenta varstei si de un rol bine conturat , dar e vorba aici si de mult talent. Talebnt care poate va fi exploatat si cu alte ocazii si, tare mi=ar palce sa cred, si dupa maturizare.
Ea este esanta acestui film, fara de care nu ar fi avut acelasi impact asupra mea (cel putin).Cu rolul ei a reusit sa ma faca sa am simultan sentimentul de tristete si de bucurie.Atitudinea ei in fata bolii este una atat de matura si plina de curaj...iar felul in care ii da lectii arogantului si rasfatatului Jason,felul in care isi iubeste mama este admirabil!  Nu mi se pare o drama ieftina, din contra, este o poveste de viata, care te invata ca oamenii se pot schimba, trebuie doar sa le oferim increderea noastra, rabdare si mai ales o a doua sansa. Sub puterea mistificatoare a banului, omul se degradeaza, insa supus la toate acele lectii expuse superb in finalul filmului, el poate deveni mai bun, isi poate recapata valorile morale...iar in fata noului om, banul isi pierde orice putere, el nu mai poate pune stapanire pe suflet, ci devine obiectul unor realizari materiale. Asta si multe altele am invatat eu din acest film. Poate pentru unii, acest film este mult prea siropos, dar vazut cu sufletul iti poate oferi o alta perspectiva asupra vietii si asupra prioritatilor pe care ar trebui sa le avem in viata! 
Nu ratati filmul!
The gift of work
The gift of learning
The gift of money
The gift of problems
The gift of family
The gift of laughter
The gift of dreams
The gift of giving
The gift of gratitude
The gift of a perfect day
The gift of lovece pot spune mai mult de atat?! un film genial.
http://www.youtube.com/watch?v=EgESLeOlUek

Scrisori din viitor:Dragul meu!

Dragul meu,

Azi iti voi expedia prima scrisoare din viitor.Te intrebi cine sunt?Ei bine,eu sunt proiectia din viitor a celei pe care chiar azi urmeaza sa o cunosti.Sunt proiectia acelei fete alaturi de care,fara sa stii acum, iti vei petrece urmatorii 10 ani.Daca ai stii ce se va intampla azi!Si daca ai stii cate intamplari ii vor urma zilei de azi.Daca ai stii!Nu vreau sa iti divulg prea multe secrete cu privire la necunoscutul care va urma pentru tine insa te anunt ca,treptat, in diferite momente, vei primi cate o scrisoare de la mine.O scrisoare in care iti voi spune ce am simtit eu in anumite momente importante pentru noi.Iti voi scrie de undeva din viitor.Trebuie sa stii ca ne vor desparti mai mult de zece ani distanta.10 ani in care timpurile se vor fi schimbat.Chiar si noi ne vom fi schimbat,pentru ca trecerea timpului schimba tot.Incet,foarte incet timpul se intinde si nu iarta nimic.Timpul ucide.Timpul e ca un cancer.Asadar,asa iti voi povesti eu peste multi ani,ziua de azi,ziua in care noi ne vom cunoaste:

Eram in decembrie.Era ziua mea.Simteam nevoia sa fac o plimbare.Ziua aceea fusese soare,un soare de metal greu.Din pacate nu se mai vedea.Nu imi dadeam seama daca apusese sau se ascunsese pe undeva pe acolo printre norii aceia de plumb.Oricum ar fi fost eu voiam sa ma plimb.Simteam ca trebuie sa ma plimb.Mi-am luat haina pe mine si am iesit sa fac o plimbare pe podul din apropiere.Doamne cat era de frumos.Dar totusi era tare frig,frig de inceput de iarna!Insa nu ma deranja!Iubeam gerul si sentimentul pe care mi-l lasa o plimbare pe vremea aceea.Aveam obrajii rosii,mainile reci si miroseam toata a ger de iarna.De cateva minute ma oprisem si priveam cu atentie in departare catre doua siluete care se miscau intruna.Nu imi dadeam seama ce era cu ele.Sa fi fost iubiti?Se jucau sau se certau?Nu imi dadeam seama daca radeau sau tipau.Ce curios imi parea.Se pare ca si tu te-ai oprit si te uitai la cei doi.Nici nu observasem ca este cineva langa mine pana nu mi-ai spus:”Ai dreptate!Sunt in lumea lor!Vorbesc o limba pe care noi n-o intelegem.Nu stim daca se cearta sau se joaca,daca se iubesc sau daca se urasc!”

Mi-am dat seama in acel moment ca ma intelegi.De fapt nu doar ca ma intelegi.Ca intr-un mod ciudat ma simti.Acela a fost momentul in care ne-am cunoscut.Din ziua aceea nu m-ai mai parasit.Doar tu imi ghiceai gandurile.Traiam aceleasi senzatii,simteam aceleasi lucruri.Ti s-ar parea ciudat daca ti-as spune ca in ziua aceea ne iubeam?Desi atunci ne cunoscusem eu stiu ca ne iubeam.Si ghici ce?Ne iubim si azi dragul meu.Dar altfel.In mod sigur altfel.

Cam atat pentru prima scrisorica.Sa ai grija de mine cea din trecut,te rog!

Cu multa dragoste, eu cea din viitor.

Vanity is a call for attention.

În lumea virtuală, oamenii sunt anonimi. * Oamenii țipă pentru a evita suferința în tăcere.* Ei uită să stea conectați cu sufletul pentru a putea admira frumusețea contemplării acestuia cu ceea ce-l înconjoară.* Relațiile între oameni sunt privite ca serii de jocuri complexe.* Oamenii găsesc putere în... numere.* Învață să comunice în orice fel, dar extrinsec. Ducem un experiment care se extinde precum brațele unei fantome prinse între lumea de apoi și viață. Imaginează-ți o persoană, de preferință o fată, fragilă, încântătoare, care pășește desculță pe suprafața sticloasă a cerului privind în jos, spre cei care cândva o puteau atingi, îi puteau auzi respirația și îi puteau citi gândurile doar privind-o intens în ochi. Imaginează-ți-o cum privește lumea printr-o oglindă invizibilă ochiului uman. Și ea atinge oglinda aceea și poate simți toate vibrațiile transmise de sufletul tău, poate deveni una și aceeași cu propria ta ființă. Alătură-te călătoriei ei și respiră aerul pe care ea nu-l mai poate inspira. Când simte nevoie ta disperată de a te afirma, de a putea rosti vorbe pe care cândva obișnuiai să le ciripești fără pic de jenă. Dar tu deschizi gura și privești aburul tău cum prinde forme ambiguu și cum vocea ta rămâne mută sub presiunea creierului. E disperat și tânjește după sunete, tânjește să audă, dar tu nu-i dai decât liniște și durere îngrozitoare. Te trezești scrâșnind din dinți, lovind cu putere aerul din cameră în încercarea de a perfora folia care te prinde precum o pânză de păianjen. Unde ești tu, copilul vesel, care înainte îi încântai pe ceilalți cu vocea ta de privighetoare? Te pierzi în acea disperare, în acea dorință de a ți se acorda atenție și afecțiune, nu milă. Devii un nimeni în spatele unui monitor care îți oferă șansa de a putea comunica liber, dar încă mut. Devii un anonim în raport cu propria ta ființă, nu te poți regăsi, și, cu toate acestea, nu te poți desprinde. Aparții unei secte numite virtualitate care îți înmânează un contract scris cu litere sângeroase în care îți vinzi sufletul în speranța că vei putea obține măcar o fărâmă din zâmbetul pe care cândva îl purtai cu atâta mândrie. Dar încetul cu încetul devii un nimeni, un singuratic prins într-o colivie cu bare electrice unde orice încercare de ieșire era mai mult decât zadarnică. Te închizi nu doar într-o cameră, ci în tine, în cele mai adânci peșteri, sub cele mai tulburi ape și în cele mai întunecoase nopți. Auzi monștrii în mintea ta. Îi auzi cum țipă, urlă și zbiară de izbândă. Au pus stăpânire pe ceea ce înainte credeai că era numai al tău. Te-au învins și au pus stăpânire pe propriul tău trup, pe nervii tăi, pe simțurile tale. Și devine insuportabil! Ce zgomot, ce durere, ce sunete înfiorătoare. Te trezești izbindu-te de pereți, lovind cu pumnii, pălmuindu-te, numai în speranța de a putea simți ceva. Nu te poți controla, aerul pare că se rarifică și că nu mai poți respira. Nu mai ai ce respira. Monștrii te strâng de gât, vor victorie. Demonii ies la vânătoare și pacea pare că a plecat departe și ceața a devenit atât de deasă încât liniștea ta spirituală a dispărut. Iar fiarele atacă. Te zgârie, te înlănțuie și zgomotul insuportabil devine atât de apăsător. Tremuri, te jelești și suferi. Și într-un final țipi. Țipi atât de tare încât funiile din jurul plămânilor tăi se desprind, încât vocea ta răsună glorios, încât toată suferința și imaginea demonilor se transformă doar într-un coșmar al trecutului. Dar acum e greu, când totul a revenit la normal sau, cel puțin, când crezi că totul a revenit la normal. Oamenii nu mai sunt așa cum erau odinioară. Mânați de propriile plăceri trupești, de sentimentele desfrânate, de emoții golănești și egoism nelimitat, relații cu ei sau, cel puțin, încercarea de a mai putea stabili vreo relație cu aceștia devine imposibilă. Încrederea se pierde pe drum, sinceritatea nu mai are valoare, acum totul se rezumă la mârlănie și la situații jalnice în care lor nu le pasă să trăiască. Tu devii singur, realizez cât de bine era să fii mut. Realizezi cum sufletul tău se desprinde de carne, de schelet și se pierde prin lume. Prinde aripi și analizează lumea în frumusețea ei. Oamenii se împart deja în grupuri. Natura se vestejește. Cerul se contopește cu marea și Terra devine o simplă minge de ură combinată cu mic adaos de bunătate și speranță. Iar fantome simte, suferă, tânjește după iubire, după pace și liniște. Ea nu-și dorește decât ca tu să mori și să te alături ei. Suferința în tăcere e o luptă crudă cu realitatea. Dar oricât de tare ar țipa, tot mută ar fi..

Piedici

Nu ... nu imi poti oferi nimic din tot ce imi doresc eu. Nu .. de o mie de ori nu! Nu imi poti oferi nimic din tot ce am nevoie. Tu nu esti capabil inca sa mi te poti darui cu totul. Ca este un oras, ca sunt cateva strazi, ca sunt cateva ore, ca este de vina timpul sau vantul, mereu exista ceva intre noi, ceva care ma duce departe de tot, ceva care imi spulbera fiecare vis. Iti apartii doar tie. Nu tii cont de nimeni si de nimic. O sa iubesti oare vreodata si pe altcineva in afara de tine?! Nu te oferi niciodata intreg, imi dai mereu portii masurate cu atentie de sarutari, de atingeri, de cuvinte. Nici macar privirile nu dureaza prea mult. Cant simti ca patrund mai mult, ca incerc sa ajung spre sufletul tau, te opresti, te intorci, te rasucesti. Lasi mereu o distanta de cativa zeci de milimetri intre noi, chiar si gandurile mele ai vrea sa le controlezi daca ar fi posibil. Ma tii la o atat de mare distanta incat deseori nu mai stiu cine esti, sau cine sunt, sau daca suntem "noi" sau doar "tu" si "eu"Nu pot sa lupt singura impotriva tuturor, nu pot lupta impotriva vantului, nu pot muta muntii, nu pot aducea marea sau stelele pana la tine. Nu pot lupta singura pentru o dragoste care incearca sa dispara. Nu.. cu siguranta nu!

Despre barbati

Si totusi ... nu toti barbati se pot numi intr-adevar barbati. Sa fii barbat inseamna mai mult decat 6 litere. Un barbat adevarat inseamna mai mult decat un cuvant din dictionar.Insa majoritatea barbatilor stau doar la suprafata cuvantului … si gresesc pentru ca, sa fii un barbat inseamna sa patrunzi cu totul in adancul cuvantului. Sa fii puternic … sa demonstrezi ca meriti fiecare litera care compune acest cuvant sublim. Pentru ca da .. cuvantul “barbat” este sublim in cazul in care te comporti ca atare!Pe unii barbatii i-as numi mai degraba copii … care cred ca inca se mai pot juca cu fetele! Dar mai degraba se joaca cu propriile lor inimi! In mod incostient ei nu isi dau seama ca nu femeile sunt cele pe care le dezamagesc prin comportamentele lor neadecvate … Inevitabil vor ajunge intr-un moment in care isi dau seama ca nu sunt demni de cuvantul “barbat” … Din naivitate … sau din prea mult orgoliu .. se vor dezamagi pe ei insisi..Sa fii barbat nu inseamna sa ai mai putin par in cap decat o femeie ... Sa fii barbat nu inseamna sa ai par pe piept sau pe picioare.. sa fii barbat nu inseamna sa ai o voce mai groasa decat a unei femei, sa ai mainile mai mari decat ale unei femei, sa ai statura inalta si impunatoare...Sa fii barbat nu se rezuma doar la a poseda organele specifice genului masculin.. Sa fii barbat nu inseamna sa iti satisfaci placerile fizice, ci sa stii sa le combini cu cele sufletesti.Barbatia, dragilor, nu se masoara in cat de multe relatii ai avut pana in momentul de fata, in cate femei au trecut prin patul tau .. in cate trupuri ai atins, in cate buze ai sarutat...Barbat este cel care stie sa respecte, sa iubeasca, sa fie sincer, sa nu se ascunda, sa fie puternic si curajos! Barbatul este stapan pe el insusi! Este print si cersetor! Este iubit si amant in acelasi timp! Iubitul si amantul aceleiasi femei!Sa fii barbat este un lucru chiar greu ... pentru ca presupune maturitate, stabilitate, respect, iar cei mai multi nu se respecta nici macar pe ei insisi, dar pe cei din jur?!

Ai dreptul...

1. Ai dreptul sa iti traiesti viata asa cum iti doresti

2. Ai dreptul sa fi tratat cu respect de catre ceilalti indiferent de pozitia sociala a acestora

3. Ai dreptul la libera exprimare

4. Ai dreptul sa-ti spui punctul de vedere vis-à-vis de orice situatie

5. Ai dreptul de a-ti decide propriile obiective si prioritati

6. Ai dreptul sa refuzi sau sa spui “NU”, “NU STIU”, “NU INTELEG”

7. Ai dreptul sa stabilesti ce este important sau mai putin important pentru tine

8. Ai dreptul sa-ti exprimi nevoile si sa ceri ceea ce doresti

9. Ai dreptul sa faci greseli

10. Ai dreptul sa te auto-critici

11. Ai dreptul sa te razgandesti

12. Ai dreptul sa alegi pentru tine

13. Ai dreptul sa spui “nu stiu”, “nu ma intereseaza”

14. Ai dreptul sa te superi pe o persoana draga sau la care tii

15. Ai dreptul sa fii fericit

16. Ai dreptul sa te schimbi si sa evoluezi

17. Ai dreptul sa-ti schimbi prietenii

18. Ai dreptul de a fi acceptat ca imperfect

19. Ai dreptul de a avea performante mai scazute uneori

20. Ai dreptul sa te distrezi singur sau cu ceilalti

21. Ai dreptul sa-ti satisfaci propriile trebuinte in timpul si locurile care ti se par potrivite

22. Ai dreptul de a spune celorlati cum sa se comporte cu tine

23. Ai dreptul sa ceri informatii si ajutor