Fiecare avem drumul nostru plecat de la 0, cu un rucsac pe care il purtam greu sau usor, el este al nostru, cu cele bune sau rele, adunate incet, incet. . . acolo. Cu amintiri inca voalat de la primii pasi facuti in lume, pus acolo de mama, apoi viata care am luat-o in piept, dornici sa urcam pe aceasta scara, treapta cu... treapta. Ma uit cum unii dintre noi au rucsacul plin, cu iubire si lucruri bune, cu viata traita din plin, fara emotii, fara rautati, fara fracturari, iar altii deja cu rucsacul rupt, murdar, urat pe care cu sila-l poarta in spate. daca ii intrebi ce au acolo, iti vor arunca o privire crunta, plina de rautate si-ti vor spune :"o viata de caine." Greu poti intelege asa ceva si te gandesti ce anume i-a facut sa spuna asta.
Copii nedoriti de familii destramate, crescuti in ura si violenta, fara frica de Dumnezeu, ajung sa poarte povara unui suflet ciuntit in rucsacul vietii. Dar aceeasi copii nedoriti sau prigoniti de familii responsabile, cu multa ambitie, sunt responsabili de propria lor viata, ajung de multe ori sa aiba un rucsac plin de fapte bune, de o viata luminoasa, de multa bucurie si implinire, si atunci pe buna dreptate, cand vine vremea sa stai sa te odihnesti si sa despachetezi rucsacul vietii, vei constata ca ai ce-ti aduce aminte, ai ce te bucura, ai ce te face.
Te gandesti la parintii care ti-au dat viata, care te-au iubit si te-au aparat de primejdii, de bunicii care se uitau la tine ca la soare, de fratii si surorile pe care i-ai iubit, de rude, de prieteni, de profesori. Vedeti cate lucruri incap in rucsacul vietii?! Loc este..si mai este inca ceva. Rucsacul devine din ce in ce mai incapator, cu cat adunam mai multe lucruri bune, frumoase si trainice. Ati vazut cat de placut este atunci cand ne uitam din cand in cand in albumul cu fotografii sau, acum mai modern.. punem CD-ul cu pozele evenimentelor traite, presimtite de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu