sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Mi-am șters lacrimile de prea multe ori ...


De fiecare dată am iertat. M-am ridicat de prea multe ori, am iertat prea mult, am dat mereu a doua șansă.
Acum mi-am dat seama că uneori trebuie să facem «curat» printre prieteni.
Nu am învăţat încă să-mi descriu fericirea. Nu, nu am putut niciodată să scriu atunci când eram fericită. Poate pentru că a durat mult prea puţin şi am încercat doar s-o trăiesc, s-o simt, s-o înţeleg, să mă cufund în ea, sau poate pentru că nimeni dintre noi nu are nevoie de lecţii despre cum să-şi trăiască fericirea. Venind şi plecând fulgerător, fericirea nu ne dă timp pentru a folosi anumite trucuri, nişte teorii, ea ne dă timp doar de implicaţia sufletului.
Avem nevoie să învăţăm doar cum să trăim frumos în aşteptarea ei. De asta avem nevoie. Nu de lacrimi, tristeţi. Nu.
Fericirea durează puţin, câteva clipe. Ea se spulberă, zboară ca şi nisipul.
Mi se rupe inima atunci când trebuie să ne agăţăm de un moment de fericire, să ne mulţumim doar cu cea fost şi să nu trăim fericirea din prezent. Nu putem spune "astăzi sunt fericită". Oare de ce?
Frânturi de sentimente suspendate în așteptări, descoperiri și înţelesuri, toate amestecate la un loc. Multe dezvăluiri, întâmplări, momente, toate asumările și eludările trăite într-un atunci au implicaţii profunde în alegerile de acum. Ne apucăm să ne rezolvăm trecutul, ceea ce nu mai putem avea, mergem de la un dureros trecut la un fascinant viitor. Pentru unii poate că e real.

De ce tot mai mulţi dintre noi devin superficiali? De ce?! De ce e nevoie să purtăm nişte măşti, pentru a ne ascunde un sentiment sau altul? La ce foloseşte!?
Citesc zilnic pe facebook, youtube articole, clipuri despre fericire, despre felul cum trebuie să zâmbeşti sau când trebuie să zâmbeşti. Dar eu mă întreb: oare nu mă simt şi mai prost, atunci îmi ascund tristeţea după zâmbete false? Oare sufletul meu nu e răpus de o durere şi mai mare?
Durerea depozitată în sufletul nostru tot durere rămâne. Fericirea trebuie s-o dăm mai departe, trebuie s-o folosim ca şi jocul "da mai departe".
De aceea eu te sfătuiesc "plângi când simţi nevoia" lacrimile purifică, ele sunt dovada sensibilităţii.
Zâmbeşte din toată inima, zâmbeşte-i celui de lângă tine. Nimic nu poate fi mai frumos decât un zâmbet pur.

11 comentarii:

  1. " Nu putem spune "astăzi sunt fericită". Oare de ce?"

    Pentru ca in orice zi minunata, se gaseste un simplu lucru, poate un gand, o amintire .. un amanunt banal care sa'ti distruga "ziua ta perfecta"..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pentru ca ne-am obisnuit sa fim tristi. Sa varsam lacrimi. Pentru ca daca suntem fericiti oamenii ne vad ca pe niste OZN-uri.

      Ștergere
  2. Ar trebui să ne detașăm de întreținerea relațiilor la cuptorul cu microune.
    E mai bine să verși o lacrimă pură decât un zâmbet fals!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bine spus>:D<
      Zambeste azi, maine poate vei fi stirb:)

      Ștergere
  3. O clipa de fericire nu se compara cu multe lacrimi varsate ;fericirea castiga mereu ,dar ea apare cand o primim noi .Si ai dreptate nimic nu este mai frumos decat un zambet !>:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna,♥
    Eu sponsorizez un concurs Libris ;te invit sa participi,premiul este o carte la alegere !
    http://vampiruldinmine.blogspot.com/2012/01/concurs_30.html

    RăspundețiȘtergere

S-ar putea să îţi placă şi:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...