Pentru ca orice ar spune alţii în viaţa ta, TU, eşti rolul principal.

"Arta nu este un meşteşug, este transmiterea sentimentului pe care artistul l-a simţit."









Nu banii şi nici timpul clădesc o relaţie. Încrederea o clădeşte. Asta îi poţi oferi unui om.
Încrederea se câştigă foarte greu.
Noi ştim să desenăm, ştim din suflet. Sunt oameni care desenează pentru că vor să fie ca şi noi, sau poate din alt motiv. Noi suntem diferiţi. Noi avem experienţă.
Pasiunea lor va dispărea în curând şi nimeni nu va mai avea nevoie de ea. Ei spre asta tind.
Noi admirăm oamenii talentaţi, oameni care prin picturile lor pictează adevăruri, apusuri de soare şi lecţii de viaţă.
Am văzut oameni mai talentaţi ca şi noi două. Sunt foarte mulţi. Noi suntem conştiente că sunt oameni care au o capacitate de a-şi picta sufletul frumos pe o bucată de pânză.

Noi nu judecăm persoanele care pictează dar am văzut unii care o fac pentru mândrie. Fără să sesizăm că devin pur şi simplu o marionetă, o persoană fără atitudine şi respect de sine.
Orice ar spune alţii să nu uiţi niciodată că:
Draga mea Denisa poate că ai văzut de multe ori că pictez mai frumos sau mai bine decât tine. Crede-mă şi tu poţi. Am văzut că ai potenţial şi că doreşti să arăţi lumii frumuseţile exprimate prin pictură. Continuă să faci ceea ce-ţi place şi nu uita:
Tu poţi!
Tu cunoşti!
Tu vei reuşi!
Tu vei învinge!
Tu vei fi cu siguranţă fericită cu asta!
Orice ar spune alţii să nu încetezi niciodată să crezi în T INE şi în FORŢELE TALE.
Să nu uiţi niciodată de tine şi să nu renunţi la visele tale.!
Să dăruieşti necondiţionat iubire celor din jur dar să nu uiţi niciodată să te iubeşti şi pe tine.!
Pentru ca orice ar spune alţii în viaţa ta, TU, eşti rolul principal.

Mă uit la mine văd că timpul trece. El trece în defavoarea tuturor. Cu toții îmbătrânim și cu toții vom ajunge ca într-o bună zi să privim în oglindă și să constatăm că în timp fiecare rid va reprezenta mai degrabă un vis neîmplinit decât un an care a trecut. Și mă întreb:

Ce ne oprește și ne ține în loc atunci când ne gândim că am putea să ne reluăm un hobby, o pasiune chiar și la vârsta de 30-40 de ani? Noi trebuie să continuăm indiferent de consecinţe.

Ce ne oprește și ce ne ține în loc atunci când ne gândim că am putea deveni voluntari de profesie deși unii vorbesc că suntem prea mici şi că nu avem experienţă?

Ce ne oprește și ce ne ține în loc din a spune „Da te ajut" atunci când un om te roagă prin fapte și îți demonstrează prin gesturi, și nu prin cuvinte, că merită să îi mai dai o șansă?

Ce ne oprește și ce ne ține în lo c ca în orice moment al vieții să iubim ca niște proaspăt îndrăgostiți fără grijă zilei de mâine sau să trăim ca niște copii mici într-o inocență pură și fără gânduri de oameni mari?

Ce? Ce ne oprește atât de mult?!? Ce ne opreşte din pasiunea noastră?!

Noi nu trebuie să ne ucidem dorinţele sau visele. Frustrările, lipsa de încredere pe toate acestea trebuie să le alungăm, trebuie să dăm o şansă la tot ceea ce ne place.

Fiecare ar trebui să își pună o dorință, să își picteze cu ochii minții un vis și să se roage la suflet... să fie puternic și tare ca să poată descoperi nenorocul sau neșansa din prezentul deja trecut, să înțeleagă, iar apoi... fiecare ar trebui să își facă un plan și pact... nu cu divinitatea, ci cu el însuși pentru a împlini acea dorință, acel vis...

Și cu siguranță, viața și întregul univers vor face în așa fel încât... undeva la un moment dat... vei zâmbi din privir e când vei realiza că ți se împlinește dorința sau că îți trăiești visul...:)
Pentru Denisa C.