Adevăratul spirit al Crăciunului

Eram în Ajunul Crăciunului, la ultimele cumpărături, ce-i drept, cam întârziate! Şi ajunsesem în cele din urmă şi la raionul de păpuşi, unde tare-aş fi vrut să găsesc ceva potrivit pentru nepoţelele mele. Şi aveam de unde alege: o mulţime de păpuşi Barbie îţi atrăgeau privirile şi parcă se cereau luate în braţe, pieptănate, îmbrăcate şi alintate! Alături de mine, o fetiţă îmbrăcată ea însăşi că o păpuşă şi ţinând strâns în mânuţă un teanc de bancnote, alegea şi ea din priviri o Barbie. Când dădea peste una care îi plăcea, se întorcea către tăticul ei, întrebându-l: Am destui bani pentru asta? De obicei, el dădea afirmativ din cap, dar fetiţa caută mai departe, verificând mereu dacă are încuviinţarea tatălui. În timp ce ea îşi alegea păpuşă, de standul cu jucării şi jocuri video s-a apropiat un băieţel. Era îngrijit îmbrăcat, însă îţi puteai 00uşor da seama că hăinuţele lui erau cumpărate la mâna a doua, iar jacheta era probabil cu 1-2 numere mai mici. Şi el avea bani în mână, dar păreau să nu fie mai mult de cinci dolari. Şi el era însoţit de tăticul lui. Şi el cerea aprobarea la fiecare joc video pe care ar fi vrut să şi-l cumpere, dar tăticul lui de fiecare dată îşi clătină capul de la stânga la dreapta, privindu-l cu tristeţe. Se părea că fetiţa îşi descoperise păpuşica preferată: o minunăţie de Barbie, pentru care ar fi fost invidiată de orice fetiţă. Cu toate acestea, se oprise o clipă în loc, urmărind ce se petrecea între băieţel şi tăticul lui. Destul de mâhnit, dar fără a fi revoltat, băieţelul a renunţat în cele din urmă la ideea de a-şi cumpăra un joc video, alegând în schimb o cărticică. Tăticul lui îl luă de mână şi amândoi se îndreptară spre un alt raion al magazinului. Fetiţa aşeză înapoi pe raft păpuşica aleasă şi alergă spre standul cu jocuri video. Cu emoţie vizibilă lua jocul video ce părea să fi fost mutat de la locul lui şi după ce discuta câteva clipe cu tatăl ei, amândoi se îndreptară spre ieşire. Mi-am luat şi eu coşul şi m-am aşezat în rând după ei. Apoi, spre satisfacţia vizibilă a fetiţei, în spatele meu se aşezară băieţelul cu tăticul lui. După ce tatăl fetiţei plăti jocul video, iar casierul i-l întinse fetiţei, aceasta se aplecă spre casier, şoptindu-i ceva la ureche. Casierul zâmbi şi puse jocul video sub pult. Mi-am plătit şi eu cumpărăturile, iar în timp ce le aranjăm în plasă, a venit rândul băieţelului. Casierul îl încasa, după care i se adresă cu faţa toată un zâmbet:
- Felicitări! Eşti al 100-lea cumpărător pe ziua de astăzi! Ai câştigat o mică surpriză!... După care îi înmână jocul video achitat de fetiţă. Băieţelul înlemni de uimire. Era, reuşi el să murmure, era tocmai jocul video pe care şi-l dorise! Fetiţa şi tăticul ei urmăreau totul de la distanţă, iar eu am văzut atunci cel mai larg, cel mai drăgălaş zâmbet ştirb pe care l-am văzut vreodată! După care au ieşit din magazin. I-am urmat îndeaproape. L-am auzit pe tatăl fetiţei întrebând-o de ce făcuse această alegere. Nu voi uita niciodată răspunsul micuţei:
- Tăticule, n-au spus Nana şi Deda să-mi cumpăr ceva de care să mă bucur cu adevărat, care să mă facă fericită?
- Chiar aşa au zis, dragoste mică, i-a răspunsul tatăl.
- Păi vezi, tăticule, tocmai asta am făcut! I-a răspuns ea cu ochii strălucind de bucurie şi strecurându-şi mânuţa în mâna lui mare. Chicotind fericită, ţopăia alături de el spre maşina lor. Găsise cel mai bun răspuns la întrebarea ei: Am destui bani pentru asta?? M-am simţit privilegiată! Adevăratul spirit al Crăciunului mi se dezvăluise în magazinul de jucării sub înfăţişarea unei fetiţe, care înţelesese mai bine ca mulţi adulţi pe care îi cunoşteam semnificaţia profund a Sărbătorii. Şi m-am rugat atunci că Dumnezeu să-i binecuvânteze inimioara şi părinţii, la fel cum ea mă binecuvântase pe mine şi îl binecuvântase pe acel băieţel în Ajun de Crăciun!

Dumnezeul nădejdii să te umple de toată bucuria şi pacea pe care o da credinţă, pentru că, prin puterea Duhului Sfânt, să fii tare în nădejde!? (Romani 15:13) Aceasta este rugăciunea mea de acest Crăciun pentru tine. Nici gânduri, nici îngrijorări să nu-ţi umbrească strălucirea primului colind intonat de îngeri pe câmpiile Betleemului. Nu mai eşti singur! Mesajul îngerilor îţi este adresat ţie şi alor tăi! Crăciun binecuvântat ţie şi celor în mijlocul cărora te-a pus Dumnezeu!