Lasă-ţi masca jos, vindecă-te de nefericire.

Eşti dispus să-ţi asumi toate criticile, bune, rele şi să devii un om transparent? De ce să faci un rău, când poţi folosi aceeaşi energie pentru a face un bine?

Nu trebuie să-ţi fie frică să-i arăţi unui om ce eşti tu cu adevărat. Trebuie să-ţi dai toate măştile la o parte, să fii tu însuţi,.. demn de urmat. Fii un om bun. Plângi, când inima ţi-a fost sfâşiată tocmai de cine nu te aşteptai, sensibilitatea din noi are nevoie de lacrimi. Da frâu liber lacrimilor să-ţi cadă în pumn, sau într-un şerveţel, dar, ai grijă unde arunci şerveţelul. Învaţă să-ţi dai jos masca atunci când eşti singur, dar şi când eşti cu alţii. Plângi, asta te va ajuta foarte mult. Încearcă să iubeşti acele mici lucruri nesemnificative, acele nimicuri. Nu încerca să le compari între ele, vei ajunge să fii nefericit. Lucrurile mărunte, fac o lume mare.

Vei ajunge un om obosit din cauza nefericirii, vei spune că fericirea nu-i adevărată, vei judeca măştile fără să mai ţii cont de ceea ce se afla dincolo de ele, nu vei mai aveam roluri, n-ai să mai poţi să-ţi joci sceneta vieţii "cum m-am vindecat de nefericire" jos pe pământ. Trebuie să accepţi acest nimic în esenţă pură, să găseşti acea părticică pură din inima ta şi să scapi de întrebarea care te nelinişteşte "ce e fericirea"?. Cred că lucrurile care te înspăimântă cel mai tare devin şi mai înfricoşătoare dacă te gândesti prea mult la ele.

Aruncă-ţi măştile, eliberează-te de frici, iubeşte nimicul ca pe o persoană, răspunde întrebării "cine sunt eu"? Exprimă-ţi unicitatea, afla cine eşti, dar, cine sunt şi ceilalţi? A obţine nişte răspunsuri la întrebări care te frământă înseamnă a afla încă ceva despre tine, astfel le dăm puterea să afle cine sunt ei cu adevărat în spatele măştilor pe care le deţin. Dacă eu ştiu cine sunt, atunci, societatea spune că ea îmi dictează cine sunt. Nu-ţi bloca sentimentele pentru că aşa vrea lumea, o să fii un egocentric mascat, n-ai să mai cunoşti ce este acea fericire, speranţa, bucuria, etc.

Dacă o viaţă te chinui să afli cine eşti, asta e foarte bine, ai ajuns să afli ce e fericirea prin toate chinurile. Tu decizi!

Îţi doresc să fii un om bun, să fii împăcat cu tot ce faci şi ce spui, să întinzi o mână de ajutor unui om, să fii mândru că eşti dotat cu raţiune, să radiezi de fericire, să râzi necontrolat şi să laşi o amprentă în urma ta.

Nu te lăsa pradă fricii şi deznădejdii; niciun război nu este uşor, dar n-a câştigat nimeni fără luptă! Începe prina picta un zâmbet pe faţa oricărui suflet ce îţi vorbeşte şi mângâia orice frunte pe care o întâlneşti! Fii acolo pentru fiecare prieten care are nevoie de un umăr pe care să plângă, de un zâmbet pentru a merge mai departe... pentru că:

În goană după perfecţiune, uitam să fim noi înşine... şi e păcat.